Cinci ani de război: şi totuşi Irakul pare a se reface

Acum cinci ani, preşedintele american George W. Bush sprijinit de majoritatea americanilor şi aproape izolat de comunitatea internaţională, anunţa invadarea Irakului. America se află încă în stare de şoc, după atentatele din septembrie 2001, şi s-a lăsat uşor atrasă în războiul impus de o administraţie ferm decisă să acţioneze.

Iniţial, lumea a privit cu groază acţiunea singulară a guvernării de la Washington, cu un preşedinte ajutat de serviciile secrete pentru a ţese poveşti despre arme irakiene de distrugere în masă. Un război cu zeci de mii de morţi, disperare şi grave lovituri de imagine la adresa Statelor Unite ale Americii.

Astăzi, la cinci ani de la fatidica zi, multe din previziunile sumbre s-au adevărit, altele însă nu.

Strategii Pentagonului au crezut că o ţară precum Irakul poate fi uşor controlată cu arme moderne şi un minimum de soldaţi staţionaţi în zonă. Ce eroare! Greşită şi opinia unora referitoare la incapacitatea irakienilor de a accepta structuri democratice. La alagerile paralementare şi prezidenţiale, irakienii au votat împotriva terorii şi au făcut uz din plin de dreptul câştigat cu vărsare de sânge.

Creştere economică importantă

Economia aflată pe marginea prăpastiei în primii ani, a reuşit să îşi revină încet-încet. Şase procente creştere economică nu sunt de ignorat într-o societate post-belică. Producţia de petrol a atins, la finele anului trecut, nivelul înregistrat înainte de izbuncirea războiului. Încasările, ajung - după multe controverse - şi la populaţie, un început important pentru restabilirea liniştii în zonă.

Irakul nu s-a prăbuşit, în ciuda pronosticurilor unor experţi, chiar dacă tensiunile inter-etnice continuă şi ţara mai are încă mult de recuperat.

În ultimele luni şi nivelul de securitate s-a îmbunătăţit, aspect la care au contribuit şi trupele militare americane staţionate în zonă. Pentru prima oară în ultimii cinci ani, mii de irakieni revin acasă. Condiţiile de viaţă sunt totuşi mai bune decât în timpul guvernării lui Sadam Hussein.

Preşedintele care se va instala după alegerile din noiembrie la Casa Albă va moşteni situaţia lăsată de George W. Bush, indiferent dacă va fi un democrat sau un republican. O retragere pripită a trupelor nu va fi decisă de nici un preşedinte. Şi este bine aşa, pentru că Irakul are nevoie de o bază bine planificată şi de un vacum de securitate. Numai aşa, începutul timid ar putea continua.