Cine îşi rîde în pumni?

De-acum toată lumea ştie că supravegherea este totală. America nu stochează doar miliarde de metadate ci descifrează, prin programul XKeyscore, conţinutul a tot ce se comunică. Procedînd astfel, opinează în continuare cotidianul TAZ, Statele Unite se comportă aidoma unui stat totalitar, cu deosebirea că nu-şi spionează doar propriii cetăţeni ci pe fiecare locuitor al Terrei, indiferent în ce fel se mişcă el în internet. Aceasta este noua definiţie a unei superputeri, conchide cotidianul berlinez.

Frumoasa lume nouă, a erei digitale, seamănă tot mai mult cu cea din romanul „Castelul” al scriitorului Franz Kafka, este concluzia unui excelent editorial publicat pe prima pagină a cotidianului DIE WELT pe marginea obsedantului caz Snowden. În a cărui valiză se află informaţii extrem de preţioase deţinute de NSA pe care nimeni nu se va pricepe mai bine şi nu se va grăbi mai tare să le descifreze decît partea adversă, alias serviciile secrete ruse. Ştiindu-se că, în viaţă, fiecare lucru îşi are preţul său, editorialistul sugerează că preţul azilului în Rusia obţinut de ex agentul NSA Edward Snowden este tocmai valiza cu date pe care o deţine. Se ridică însă şi unele întrebări mult mai grave decît viitorul destin al azilantului american în Rusia. Şi anume: Care sunt limitele curiozităţii statului, a slujbaşilor acestuia? Cum poate fi oprit progresul tehnic să devanseze mereu normele morale? Şi cine-i controlează pe controlori?

Pînă la aflarea unor răspunsuri, în mîinile lui Putin, Snowden a devenit un factor care-i sporeşte potenţialul propagandistic în confruntarea cu Occidentul, consideră DE VOLKSKRANT. După ce solicitase azil politic în 20 de ţări ale lumii, după ce - în pofida simpatiei de care se bucură - i-a fost de fiecare dată trîntită uşa în nas, tocmai Putin s-a găsit să–şi asume, cu vădită satisfacţie, rolul de avocat al libertăţii de opinie şi al drepturilor omului. Acelaşi Putin, însă, îşi freacă mîinile cînd izbuteşte să-i scoată din circuit invocînd motive cusute cu aţă albă, pe adversarii săi politici. Pe Alexei Navalnyi, bunăoară, condamnat la 5 ani de muncă forţată într-un lagăr.

În pumni are motive să-şi rîdă şi ex-premierul Berlusconi, despre care pe şleau NEUE ZÜRCHER ZEITUNG afirmă că este un criminal care trebuie trimis după gratii. Formal, tribunalul l-a condamnat la închisoare în urma recentului proces dar este foarte posibil ca, din pricina vîrstei, Berlusconi să scape de executarea pedepsei.

Condamnat, dar nu eliminat!, exclamă cotidianul francez LE FIGARO, menţionînd că partidul lui Berlusconi, fiind unul din pilonii actualei coaliţii, dispunînd de cinci mandate ministeriale, ar putea declanşa o criză guvernamentală în eventualitatea abandonării corăbiei Executivului. Totul depinde acum de ordinele pe care le va da din umbră autointitulatul Il Cavaliere.

Pentru Berlusconi nu are nici o importanţă dacă el continuă să stea în Parlament sau sub arest la domiciliu. Şi după recenta condamnare, el rămîne marele conducător al conservatorilor de dreapta iar adepţii săi îl vor cosmetiza din nou, ca victimă politică a unei justiţii de stînga, scrie SAARBRÜCKER ZEITUNG. Dar până şi cel din urmă adept al lui Berlusconi ar trebui, acum, să priceapă că este inadmisibil ca puterea să cadă pe mîinile unui impostor. Multimiliardarul Berlusconi a depus de nenumărate ori jurămîntul de a sluji Italia. În realitate, continuă NEUE OSNABRÜCKER ideea, el a dezonorat Italia şi a sărăcit-o, făcînd ca ea să fie poreclită în lume „ţara bunga – bunga, a lui Berlusconi”.