"Cine înşală, zboară!" Cine înşală?

Cornelia nu poate sta locului. Deşi doar cârjele o sprijină de câteva săptămâni, tânăra din România vrea să revină cât mai repede la lucru. De aproape 6 ani, Cornelia tranşează şi împachetează carne la mai multe abatoare din nord-vestul Germaniei. A venit aici în căutarea unui trai mai bun, direct din Italia, unde a îngrijit ani la rând vârstnici.

Acasă, într-un sat de pe lângă Buzău, a lăsat-o pe fiica ei, Ana-Maria, în grija unei mătuşi. Tatăl fetei, pe care Cornelia l-a cunoscut la nici 20 de ani, era mult mai în vârstă decât ea şi obişnuia să bea peste măsură. Cornelia nu a mai suportat nici sărăcia şi nici agresiunile şi a plecat în vest, iniţial în Italia, unde a chemat-o o prietenă, care îngrijea de mai mulţi ani vârstnici. "Mi-a plăcut mult să ajut, să văd că oamenii au nevoie de mine şi că familiile îmi mulţumesc", povesteşte acum, uşor nostalgică, tânăra, în timp ce ochii i se umplu de lacrimi. Dar "am crezut că am găsit un bărbat pe care mă pot baza şi aşa am ajuns în Germania". La mai puţin de o lună de când l-a cunoscut pe Marian, Cornelia lucra deja la bandă într-un abator. "Am vrut să strâng bani repede, ca să îmi aduc fetiţa lângă mine", explică femeia graba cu care a acceptat să lucreze în condiţii grele, multe ore, uneori fără nicio zi de pauză.

Ca şi Cornelia, sute de mii de alţi români au luat drumul străinătăţii, mai ales după anul 2014, când cetăţenii din România şi Bulgaria primeau (după şapte ani de aşteptare de la momentul aderării acestor țări la UE, aplicându-se, de altfel, perioada maximă prevăzută pentru noii membri comunitari) dreptul de liberă circulaţie în spaţiul Uniunii Europene. Mai exact, din ianuarie 2014, românii şi bulgarii au dreptul de a locui şi de a lucra în statele comunitare, bucurându-se de drepturi aproximativ egale cu ale cetăţenilor din Germania, cum ar fi alocaţiile sau ajutorul de şomaj.

Cine înşală, zboară! Dar cine înşală?

Momentul ianuarie 2014 nu a fost însă aşteptat peste tot cu nerăbdare. În Marea Britanie, televiziunile se îngrămădeau la aeroport, crezând că din prima zi ţara va fi luată cu asalt de rudele mai sărace din est, care nu îşi doreau decât să se bucure de beneficiile sociale ale vestului. Camerele video ale televiziunilor au surprins atunci sosirea unor tineri români, specialişti în IT, care aveau contracte legale de muncă şi care ar fi putut lucra oriunde în lume.

În Germania, ostilitatea era şi mai evidentă, exprimată chiar printr-un slogan, ce-i drept electoral, dar cu destinaţie evidentă. "Cine înşală, zboară!" ameninţau conservatorii bavarezi, aflaţi în faţa unui an electoral, cetăţenii români şi bulgari devenind atunci principala ameninţare pentru ei. S-a vorbit şi în 2014 şi se vorbeşte şi acum despre "migraţia sărăciei", despre românii şi bulgarii care vin în ţările bogate pentru a frauda statul social, pentru a beneficia de alocaţii mai mari şi de ajutor de şomaj fictiv.

Horst Seehofer, liderul CSU care îşi baza campania electorală de atunci pe atacuri directe la adresa noilor cetăţeni comunitari cu drepturi depline, promitea alegătorilor că orice încercare de fraudare a statului social va fi urmată de expulzarea din Germania a celor vinovaţi. În acel moment, legislaţia nu permitea însă expulzarea cetăţenilor comunitari care beneficiau deja de dreptul la liberă circulaţie. Chiar dacă, în 2014, sloganul nu a avut un efect imediat, câţiva ani mai târziu, în urma presiunilor pollitice, dar fără a avea cifre concrete, guvernul de la Berlin decidea adaptarea legislaţiei, astfel încât românii şi bulgarii să nu beneficieze de alocaţii decât dacă lucrează o perioadă mai lungă în Germania. Prevederile au fost modificate şi în cazul acordării ajutorului de şomaj, ajutor de care cei veniţi din estul Europei nu beneficiază decât pe o perioadă redusă de timp, după cel puţin un an de lucru fără nicio întrerupere. Complicat rămâne şi regimul asigurărilor de sănătate. Deşi legislaţia europeană prevede că o asigurare de sănătate emisă de un stat comunitar este valabilă pe întreg teritorul UE, în sistemul medical din Germania asigurările din România îşi pierd valabilitatea, în momentul în care oamenii îşi înregistrează domiciliul în Germania. Pandemia a scos la iveală marile sincope din acest domeniu, în timp ce oamenii veniţi să lucreze temporar în Germania (precum sezonierii) au fost deseori obligaţi să plătească sume imense în sistemul sanitar german.

Surprize şi succese

Suprinzătoare sunt însă concluziile publicate într-un studiu realizat de expertul în migraţie Carsten Wolf, comandat de "Mediendienst Integration". Punctul de plecare al studiului comparativ este anul de graţie 2014, când românii şi bulgarii au devenit membrii cu drepturi depline pe piaţa muncii din Uniunea Europeană.

Potrivit datelor oficiale, în acel moment, mai puţin de 100.000 de români lucrau cu contracte de muncă legale în Germania. În septembrie 2021, nu mai puţin de 460.000 de români erau activi pe piaţa muncii din Republica Federală, plătind toate contribuţiile sociale. Raportat la totalul persoanelor cu cetăţenie română înregistrate oficial de autorităţile locale, dacă în 2014 procentul românilor angajaţi în Germania era de doar 35 la sută, în 2021 indicele era de 67 de procente. Interesant este şi că atât de des invocata rata a şomajului este în rândul românilor de doar nouă procente, cu puţin mai mult decât media totală din Germania, dar mult mai redusă decât rata şomajului înregistrată în rândul altor grupe relevante de străini care trăiesc în Germania.

"Contribuţiile la sistemul social depăşesc cu mult costurile impuse de şomaj", scrie autorul studiului, Carsten Wolf, într-un articol publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung. Studiul citează şi un alt expert în migraţia forţei de muncă, Herbert Brückner, care este de părere că: "O creştere atât de puternică a ratei de ocupaţie nu a mai fost înregistrată la nicio altă grupă de referinţă pentru cetăţenii străini din Germania, în niciun caz într-o perioadă atât de scurtă." Este, după cum mai susţine expertul citat, "un mare succes datorat introducerii dreptului de liberă circulaţie".

Pentru autorul studiului contează însă şi alte două aspecte: peste 5.000 de medici din România lucrează în sistemul medical din Germania, fie în spitale, fie în cabinete particulare, fiind vorba despre cei mai mulţi specialişti originari dintr-o ţară comunitară. În plus, mulţi dintre cei care lucrează acum în Germania se vor întoarce mai târziu în România, ceea ce reprezintă un beneficiu pentru sistemul de îngrijire din Republica Federală, care nu va mai cheltui sume mari pentru asigurarea unei bătrâneţi decente românilor care au contribuit, totuşi, la sistemul social de asigurări.

Există şi voci critice, care impută autorilor studiului lipsa unor informaţii legate de etnia celor care au făcut obiectul cercetării, unii dorind să ştie care este procentul romilor din România şi Bulgaria, înregistraţi în Germania şi activi pe piaţa muncii de aici.

Un alt studiu realizat de Universitatea Duisburg-Essen, referitor la discriminare şi rasism în rândul autorităţilor federale, atestă că mulţi străini sunt discriminaţi doar din cauza apartenenţei la o etnie sau la o religie. Autoarele studiului, Alexandra Graevskaia, Katrin Menke şi Andrea Rumpel, au ajuns la concluzia că: "Rasismul este un fenomen structural în societatea germană, care depăşeşte prejudecăţile individuale". Cercetătoarele au analizat în ce măsură rasismul este prezent în structurile poliţiei, ale sistemului sanitar şi în câmpul muncii, şi au decis să pună bazele unui "Monitor Naţional pentru Discriminare şi Rasism".

"Vreau să lucrez!"

Despre discriminare ar putea povesti multe şi Cornelia. Despre cum a fost refuzată atunci când a solicitat alocaţie pentru fiica ei rămasă acasă, deşi avea dreptul să o primească, pentru că lucra în Germania. Despre cum i s-au închis uşile în faţă şi i s-au înapoiat documentele la Oficiul pentru Forţă de Muncă, atunci când a trebuit să se mute de la un abator la altul. Despre cum a fost pusă pe lista de aşteptare la operaţie, deşi era o urgenţă, pentru că la spital personalul se temea că nu are asigurare valabilă.

Dar ea preferă să nu se plângă. Îmi povesteşte mulţumită că Ana-Maria, fiica ei, şi-a găsit de lucru în Germania, chiar dacă este la 500 de kilometri distanţă de ea. "Dar este aici, câştigă decent şi poate avea un viitor mai bun", crede Cornelia. Ana-Maria are 20 de ani, a terminat şcoala profesională în Germania şi lucrează de câteva luni în gastronomie.

Pentru ea însăşi, Cornelia nu îşi doreşte decât să poată lucra din nou. A treia operaţie la genunchi, la nici 40 de ani, a scos-o pentru scurt timp din ritmul muncii. Deşi problema ei de sănătate poate fi considerată afecţiune profesională, după cele peste 12 ore de lucru, în picioare, la bandă, şase zile din şapte, ani la rând, Cornelia nu îşi doreşte decât să revină la lucru. "Nu pot să stau. Nu ştiu altceva. Muncesc de când mă ştiu. Vreau să lucrez!". Îşi ia cârjele şi se îndreaptă spre ieşire, părăsind cafeneaua unde a acceptat să îmi spună povestea ei. Se grăbeşte şchiopătând către casă. Marian, bărbatul pentru care a venit în Germania, este imobilizat la pat, după o fractură deschisă de tibie. A căzut în faţa abatorului, la finalul unei ture grele de noapte. Dar nu, nu a fost un accident de muncă. Este ceea ce spun angajatorii.