Cine eşti de fapt, domnule Stolojan?

Alianţa PDL cu un PSD discreditat, corupt şi postcomunist e monstruoasă pentru mulţi români care-şi puseseră speranţa în reformarea clasei politice şi a justiţiei şi în combaterea extinsului flagel al corupţiei.

În ce-l priveşte, ziarul vienez Die Presse califică drept „imposibilă” coaliţia dintre cele două partide. „Un tehnocrat vrea să găsească soluţia crizei”, îşi titrează cotidianul conservator austriac articolul despre premierul desemnat al României, care, „în virtutea experienţei sale” ar urma să conducă noua alianţă a dreptei cu stânga şi să găsească o replică la actuala criză. Ziarul relevă că Theodor Stolojan „are de gând să forţeze adoptarea rapidă a unui pachet de legi” menite urgentei „reformări a administraţiei, educaţiei şi sănătăţii”. Die Presse reia argumentele adversarilor şi partizanilor lui Stolojan. „Cei din urmă îl laudă pentru profesionalismul economic şi capacitatea de a încheia compromisuri. Cei dintâi critică oportunismul acestui tehnocrat lipsit de convingeri proprii”.

În Elveţia, Neue Zuercher Zeitung susţine că presa românească ar fi reacţionat în genere pozitiv la numirea lui Stolojan, al cărui partid „a câştigat la mustaţă în faţa PSD, la alegerile de la 30 noiembrie”. Citim în continuare: „PDL şi PSD dispun împreună de 70 la sută din mandatele parlamentare. Diverşi comentatori au calificat opţiunea în favoarea lui Stolojan ca o decizie determinată de criză”, o părere confirmată de declaraţiile lui Băsescu privind „capacitatea lui Stolojan de a înţelege resorturile” recesiunii, ceea ce „implică indirecta recunoaştere, de către şeful statului, că a apreciat greşit gravitatea situaţiei”.

Se consideră că „alianţa dintre postcomunişti şi democrat-liberali are mari şanse de a se realiza”, mai afirmă ziarul din Zuerich, care consemnează totodată refuzul PSD de a accepta intrarea în coaliţie a UDMR. Or, ”includerea ungurilor în executiv ar corespunde raţiunii de stat, întrucât experienţa demonstrează că diversele guverne naţionaliste de la Budapesta obişnuiesc să instige minorităţile maghiare din ţările vecine”.

În final, ziarul elveţian reliefează şi problema poate cea mai spinoasă ridicată de proiectata alianţă. „În multe sondaje o clară majoritate a alegătorilor liberal-democraţilor s-a pronunţat împotriva asocierii PDL cu postcomuniştii, discreditaţi de numeroase scandaluri de corupţie. Concomitent, se cere satisfacerea de către România a cerinţelor UE privind combaterea eficientă a corupţiei”.

Într-un alarmant articol, săptămânalul german Die Zeit semnalează starea dezastruoasă din spitalele psihiatrice româneşti, în care „domnesc foametea, experimentele clandestine cu medicamente şi mizeria din camere”, o situaţie cumplită, înfierată ca atare de comitetul anti-tortură al Consiliului Europei.

La situaţia din România se referă şi ziarul saşilor ardeleni. Evocând numeroasele comentarii apărute pe net, Siebenbuerger Zeitung se întreabă dacă ţara nu se confruntă cumva cu riscul unei noi revoluţii dată fiind mânia provocată cetăţenilor de triplarea taxei de înmatriculare.

În răstimp ziarele de limbă germană mai comentează pe larg summitul european. Unii analişti stânga, de pildă de la Sueddeutsche Zeitung laudă revenirea Angelăi Merkel la vechea tradiţie diplomatică germană a „carnetului de cecuri”, folosit spre a determina alte ţări europene să-şi asume ambiţioasele ei ţeluri ecologice.

Alţii o critică. Nuernberger Nachrichten regretă de pildă reşuta cancelarului în teoria incompatibilităţii dintre ecologie şi economie, când de fapt problema o constituie tocmai „dogma creşterii economice obţinute cu orice preţ”, ce provoacă „dezagregarea temeiurilor existenţei”.

Neue Osnabruecker Zeitung arată înţelegere pentru concesiile făcute de liderii Uniunii irlandezilor, deşi relevă că acestea „răsplătesc şantajul”. Iar ziarele de dreapta Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Die Welt abordează relaţiile dintre marile puteri ale Uniunii.

Conform ziarului din Frankfurt, summitul de la Bruxelles, ultimul derulat sub conducere franceză pune capăt conducerii comunităţii de către Sarkozy, care în cele 6 luni la cârmă a modificat raporturile de forţă din UE. Vădită este în special, potrivit ziarului, „abandonarea alianţei cu Germania” şi reorientarea Parisului către Londra.