Clemenţă şi dreptate

Dar ce a făcut Brigitte Monhaupt pentru a fi eliberată după 24 de ani de detenţie? HESSISCHE NIEDERSÄCHSICHE ALLGEMEINE derulează firul evenimentelor: ea s-a aflat în fruntea comandoului care în 1977 l-a împuşcat pe procurorul federal general Siegfried Buback împreună cu cei doi însoţitori ai săi, şoferul Georg Wurster şi şeful serviciului auxiliar Wolfgang Gobel.

Pentru membrii familiei celor dispăruţi ziua în care Brigitte Monhaupt va fi pusă în libertate va fi o zi neagră. Totuşi, conchide ziarul citat, decizia Înaltei Curţi de Justiţie de la Stuttgart este corectă.Si umană în acelaşi timp - completează ideea FRANKFURTER RUNDSCHAU . Felul în care statul tratează problema foştilor terorişti RAF, aflaţi încă în detenţie, rămîne o probă de credibilitate pentru statul de drept crede la rîndul lui THÜRINGER ALLGEMEINE.

Totuşi, punerea în libertate a Brigittei Monhaupt este o palmă dată celor care pînă în ziua de azi suferă de pe urma asasinării fiinţelor lor cele mai dragi – conchide NORDBAYERISCE KURIER. Cel mai important este însă că în înfruntarea dintre statul de drept şi terorism, a învins dreptatea – formulează HANDELSBLATT morala unei fabule pe care o reformulează astfel:

„Forţa calmă a statului de drept a fost atacată cu o violenţă barbară de către teroriştii RAF.Violenţa acestora a fost curmată iar supremaţia democraţiei se dovedeşte şi prin faptul că ea le poate reda în anumite condiţii libertatea şi celor mai înverşunaţi adversari ai ei. Un singur lucru însă nu-l poate face : să anuleze nedreptatea” am încheiat citatul.

Terorismul este însă prin natura lui generator de uriaşe nedreptăţi şi între acestea figurează şi luarea de ostateci. In Irak acest delict face parte din normalitate constată DRESDNER NEUESTE NACHRICHTEN comentînd răpirea a doi cetăţeni germani o femeie în vărstă de 60 de ani cu fiul ei. Iar celula de criză instituită în Germania va face din nou totul pentur a obţine eliberarea celor doi, chiar în schimbul unei recompense – ceea ce ar fi încă cea mai bună soluţie pentru victime.

Administraţia Bush şi jocul din Irak

Membrii administraţiei Bush care sunt adepţii unei politici dure faţă de Irak practică un joc periculos scrie SAARBRÜCKER ZEITUNG referindu-se între altele şi la învinuirile aduse de către Pentagon Teheranului potrivit cărora acesta ar fi vinovat de moartea a 170 de militari ameircani în Irak.

Dovezile sunt neconvingătoare şi ele amintesc în mod fatal de demonstraţia pe care o făcea la vremea lui Colin Powell , fosutl şef al Pentagonului, în faţa Naţiunilor Unite pentru a convinge opinia publică de necesitatea unui război în Irak crede ziarul citat. Iranul a respins acuzaţiile formulate de Washington notează NORDWEST-ZEITUNG întrebîndu-se dacă deja din 2004 se ştia că Teheranul furnizează muniţii miliţiilor şiite din Irak, de ce abia acum ţinuieşte adminsitraţia Bush regimul mullahilor la stîlpul infamiei.

Washingtonul şi Iranul

Washingtonul acuză azi Iranul de o tactică pe care o foloseau tocmai Statele Unite atunci cînd sprijineau grupările combatanţilor islamişti în Afganistan în lupta lor împotriva ocupantului sovietic. Occidedntul trebuie să exercite un plus de presiune asupra Iranului, să-l izoleze dacă doreşte ca situaţia din Orientul Apropiat să nu se transforme intr-o catastrofă atrage - atenţia DAILY TELEGRAPH referindu-se şi la mesajul clar al Israelului de a nu permite o altă putere nucleară în regiune.

Putin şi valenţele sale critice

Situaţia din Irak şi slăbirea autorităţii administraţiei Bush par a-l fi încurajat pe Vladimir Putin să critice în termeni agresivi America şi Alianţa NATO. Discursul său rostit la München - scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG - constituie un motiv de îngrijorare .Reacţia moderată a liderilor politici germani la acest atac prin surprindere dă şi ea de gîndit scrie ziarul citat într-un articol de fond publicat pe prima pagină.

In final este exprimată temerea ca reacţia excesiv de clementă a Berlinului la provocările Kremlinului ar putea fi interpretată drept expresie a unei dependenţe întratît de mari a republicii federale faţă de petrolul rusesc încît politica însăşi începe să aibă de suferit. In schimb, cotidianul bulgar MONITOR întrevede în tot răul şi un bine: discursul lui Putin la München le-a oferit Statelor Unite şi Europei ocazia de a chitui fisurile ivite în relaţiile transatlantice fiindcă - se întreabă retoric comentatorul - ce îi poate uni mai puternic între ei pînă şi pe rivali decît un adversar comun?