Coaliţie franco-germană împotriva aderării României?

I.T.: Domnule Graham Watson, in prezent există în România o anumită confuzie în ceea ce priveşte modul în care sunt percepute pe de o parte doctrina liberal-democrată şi pe de altă parte neo-liberalismul. Care sunt diferenţele de doctrină intre cele două curente ?

G.W.: Cred că sunt multe diferenţe... grupul liberal-democrat din Parlamentul European isi are originea in trei surse clasice ale liberalismului: prima este reprezentata de liberalismul clasic, definit prin respectul acordat demnităţii individului; cea de a doua sursă este liberalismul economic al lui Adam Smith si David Ricardo si susţine că piaţa liberă este in general cel mai bun mijloc de a produce bunăstarea oamenilor; a treia sursă, cea a liberalismului social promovat de gânditori precum John Rawls si John Kenneth Galbraith, susţine că nu este suficient să ai libertatea de a face anumite lucruri, de a te bucura de drepturile oferite fără o alta, aceea care rezolva aspecte sociale, cum ar fi sărăcia, un nivel scăzut de educaţie sau de sănătate publică. In concluzie, liberalismul democrat este un ecumenism liberal mult mai cuprinzător decât curentul neo-liberal care se regăseşte in partide aflate mai degrabă la dreapta esicherului politic si care susţin că piaţa are întotdeauna „dreptate”.

I.T.: Care sunt diferenţele doctrinare intre liberal-democrat si Partidul Popular sau

creştin-democraţii din Parlamentul European ?

G.W.: Liberal-democraţii sunt un grup parlamentar important care înclina balanţa politică intre dreapta si stânga, ceea ce înseamnă că influenţăm de o maniera decisivă rezultatul votului. Este corect să spunem că atunci când discutăm chestiuni legate de politici de mediu, libertăţi civile sau relaţii externe, liberal-democraţii tind să fie mai degrabă apropiaţi de socialişti si de stânga, in general. Când sunt in discuţie chestiuni legate de Constituţia Europeană sau politici economice tindem să sprijinim poziţia dreptei. Aceasta ne oferă o poziţie puternică in cadrul PE dar in acelaşi timp solicită din partea noastră un grad sporit de responsabilitate, si anume de a fi mijlocitorii compromisurilor in sfera înţelegerilor politice la nivel european.

I.T.: Cu alte cuvinte, susţineţi un model social de economie de piaţa cu o pronunţata nuanţa liberală...

G.W.: Ei bine, ceva mai puţin decât o economie de piaţa liberă, dar cu siguranţă o recunoaştere a faptului că avem nevoie de un amestec de piaţa liberă si protecţie socială, pentru a oferi cetăţenilor noştri cele mai bune condiţii trai.

I.T.: Este ALDE un grup politic omogen? Mă refer la partidele care sunt destul de diferite in privinţa doctrinei, de exemplu, cele două partide daneze, Venstra (Partidul Liberal) si Radikale Venstra (Partidul Liberal Radical, de centru-stânga, n.red).

G.W.: Este adevărat, la acest moment există două partide daneze care sunt membre ale ALDE si care sunt, ca sa spun aşa, de o parte si de alta a unui zid despartitor. Unul este in opoziţie, altul este in coaliţia guvernamentală dar ambele părţi recunosc că împart un trecut ideologic comun. Intr-adevăr, ele erau un singur partid, cu câţiva ani înainte. Când au decis sa meargă in direcţii diferite, unul a devenit un partid social liberal iar celălalt este mai mult un partid liberal, din punct de vedere al economiei. Pe de alta parte, nu există dificultăţi de a sta împreună in Parlamentul European sau in Internaţionala Liberală fiindcă împart in comun ideile liberale. Grupul liberal-democrat din PE, este un grup coerent in comparaţie cu socialiştii, la stânga sau cu creştin-democraţii si conservatorii, la dreapta. Când vine vorba de a vota in acelaşi fel, membrii noştri o fac intr-o proporţie mult mai mare decât in cazul socialiştilor sau creştin-democraţilor.

I.T.: Există un curent la modă in România, mai multe partide încearcă să se reorienteze doctrinar către dreapta, către creştin-democraţi si către grupul popular european. V-as ruga sa precizaţi care este deosebirea de esenţă intre grupul liberal si cel creştin-democrat.

G.W.: Dacă privim grupul creştin-democrat din PE vom putea observa o influentă din ce in ce mai mare a Vaticanului in deciziile de ordin politic. Am in vedere, de exemplu insistenta de a face din Uniunea Europeana un fel de club creştin elitist. Acest lucru nu este un ideal impărtăsit de liberali. Mă gândesc, de asemenea la poziţia pe care creştin-democraţii o au in problema cercetării in domeniul prelevării celulelor embrionare in scopuri terapeutice, poziţie faţă de care noi suntem in dezacord total. Totodată există diferenţe si in ceea ce priveşte abordarea pe care o avem in privinţa relaţiilor dintre state si forurile europene. Creştin-democraţii încearcă sa dea timpul înapoi întorcându-se la perioada statelor naţionale, dorind să le ofere mai multe putere, in timp ce liberal-democraţii sunt de părere ca UE este un succes care s-a repercutat in mod pozitiv asupra tarilor si cetăţenilor noştri, oferindu-le mai multa securitate, mai multă prosperitate si mai multe oportunităţi in viata decât au beneficiat in trecut. Astfel, noi suntem foarte ataşaţi de ideea de a continua construcţia europeană

I.T.: Care este poziţia liberal-democraţilor in ceea ce priveşte programul propus de Tony Blair in calitatea sa de preşedinte in exerciţiu al Uniunii Europene? De curând, in România a apărut un interviu cu Pierre Moscovici, in care raportorul PE îl acuza pe Blair că ar distruge Uniunea Europeană, susţinând că Preşedinţia britanică are un plan pentru următorii 6 ani, insă cu siguranţă nu are unul pentru 6 luni. Cum comentaţi?

G.W.: Socialiştii sunt foarte divizaţi in legătura cu viitorul politicilor economice si sociale. Tony Blair, socialiştii suedezi poate si alţii doresc modernizarea Uniunii Europene. Pe de alta parte, socialiştii greci si cei francezi se opun acestui proces de modernizare. Punctul de vedere al liberal-democraţilor este acela ca Tony Blair are dreptate. Intr-adevăr, trebuie să reanalizăm bugetul Uniunii Europene si să vedem cat trebuie să alocăm din acesta pentru fermieri aşa încât să nu subminăm concurenta. Totodată, credem că ideea lui Tony Blair de a avea o economie mai competitivă este validă. De altfel, unul din primele lucruri curajoase pe care l-au făcut liberalii din România in momentul in care au ajuns la guvernare a fost acela de a reduce taxele. Raţionamentul lor... economia românească va deveni mai competitivă si chiar aşa s-a si întâmplat.

I.T.: Să ne întoarcem la situaţia politică din România. In această perioadă de timp s-au ridicat multe acuzaţii la adresa unor lideri PSD, învinuiţi de corupţie. Totodată acest partid se opune sistematic încercărilor de reformare a justiţiei. In acest context liderul grupului socialist din Parlamentul European, Poul Nyrup Rasmussen a venit la Bucureşti si a susţinut cu tărie PSD, criticând totodată reformele din domeniul justiţie care trebuie implementate. Ce ar putea înţelege românii din aceasta situaţie ?

G.W.: Cred că românii înşişi trebuie să decidă ce tip de reforme doresc. Ei nu vor ca domnul Rasmussen, in calitate de preşedinte al socialiştilor europeni să le spună ce trebuie să facă. Românii au ales un guvern să adopte reforme si guvernul asta face. Nu sunt surprins că opoziţia critică guvernul, asta este rolul ei insă cred că PSD-ul, ca multe alte partide care au fost la guvernare o lungă perioadă de timp si care se trezesc deodată in opoziţie, va avea nevoie de o perioadă de reflecţie, de redefinire a orientărilor sale politice Este un lucru sănătos, democraţia in asta constă, iar eu nu pot decât să le urez succes.

I.T.: Care sunt legăturile dintre liberal-democraţi si PNL?

GW: Avem relaţii foarte bune cu partidul domnului Călin Popescu Tăriceanu, un membru activ al Internaţionalei Liberale si al grupului liberal-democrat european de mai mulţi ani. Am fost foarte mulţumiţi că au ajuns la guvernare si suntem interesaţi de reformele pe care le realizează in România. Au foarte mulţi oameni capabili si este un lucru bun să-i vezi pe aceştia in posturile de conducere din ministere.

I.T. :Va intra România in Uniunea Europeana la 1 ianuarie.2007? Există părerea că, indiferent de reformele întreprinse, amânarea aderării se va produce oricum si alta care susţine că acest lucru depinde numai de România.

Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu a moştenit o situaţie foarte dificilă. Sunt încă multe reforme care trebuie realizate pentru a integra România in UE la 1 ianuarie 2007. Cred că premierul face ceea ce trebuie pentru integrarea la această dată. Sper că România va întreprinde suficient de rapid reformele necesare pentru a obţine din partea Comisiei un raport favorabil in toamna acestui an si a se integra in 2007. Dacă va fi nevoie de ceva mai mult timp pentru asta.... nu este sfârşitul lumii. Sper să putem respecta data de aderare agreată iniţial. Dacă românii, in viata de zi cu zi, vor sprijini acţiunile întreprinse de guvern atunci acest lucru va fi posibil.

Pe de alta parte, am sesizat si eu mesajele din ce in ce mai puternice si mai stridente din partea crestin-democratilor europeni si in mod special a celor din Germania cu privirea la amânarea admiterii României in 2007. Îmi pare foarte rău sa aud asemenea voci si din partea socialiştilor francezi. Sper că, in cazul in care România face tot ceea ce trebuie pentru a rezolva minusurile constatate, atunci data admiterii va rămâne la 1 ianuarie 2007.