Spania şi partidele mici

Pentru prima oară în ultimele decenii, în urma alegerilor parlamentare, Spania nu ştie cine urmează să preia conducerea ţării. Din 1983 încoace, alegerile parlamentare au dat câştig de cauză celor două mari partide politice spaniole. Acum patru ani, scrutinul a fost câştigat de formaţiunea conservatoare Partidul Popular, avându-l premier pe Mariano Rajoy. "Partido Popular" a obţinut atunci cel mai bun scor electoral din istoria lui.

Acum, PP a scăzut de la 45 la 29 la sută. Nici Partidul Socialist Muncitoresc (PSOE, "Partido Socialista Obrero Espanol") nu a obţinut o majoritate în parlament, ci doar 22 la sută din voturi. Mai puţin decât acum 4 ani, când PSOE era votat de 29 la sută dintre spanioli.

Momentan este luată în calcul o mare coaliţie sau un conglomerat format din PSOE, Podemos şi alte facţiuni politice de stânga. Nici partenerii care ar urma să formeze o coaliţie nu au suficiente locuri în parlament pentru a susţine candidatul vreunuia dintre cele două mari partide spaniole la funcţia de premier.
PP ar avea nevoie de liberal-conservatoarii "Ciudadanos" ("Cetățeni"), PSOE de Podemos ("Noi putem"). Ambele partide sunt nou-apărute în peisajul politic al Spaniei și acced pentru prima dată în parlamentul spaniol - după ce au obţinut scoruri notabile: 21 la sută Podemos şi 14 la sută Ciudadanos. Spaima că alegerile vor aduce ţara în imposibilitatea de a fi guvernată s-a transformat, iată, în realitate.

Experienţa nu este suficientă

Rezolvarea acestui impas ar fi trebuit să cadă în sarcina lui Mariano Rajoy, care a condus PP de-a lungul a patru scrutine naţionale. Experienţa lui politică nu a fost însă suficientă pentru a-i înfrânge în campania electorală pe cei trei contracandidaţi ai săi, mai tineri şi dornici de afirmare. La 43 de ani, candidatul PSOE, Pedro Sanchez este cel mai în vârstă dintre ei. Şeful Podemos, Pablo Iglesias, în vârstă de 37 de ani şi Albert Rivera din partea Ciudadanos, care are 36 de ani, au intrat în lupta politică pentru a deranja establishment-ul. Şi au reuşit.

În ziua alegerilor, acum patru ani, alegătorii, chinuiţi de criză, au oferit majoritatea absolută unui candidat PP, despre care știau foarte bine că va reduce și mai multe beneficii sociale. În ciuda austerităţii, Spania încă nu a depăşit criza. Însă nu doar șomajul persistent i-a răpit voturi lui Rajoy și Partidului Popular, ci şi seria aparent fără sfârșit de scandaluri de corupție din interiorul formaţiunii.

Astfel, chiar dacă incertitudinea în care spaniolii au petrecut noaptea de după alegeri, încă mai persistă - un semnal pozitiv a fost deja trimis. Mulți dintre ei au votat împotriva structurilor anchilozate ale partidelor vechi, respectiv pentru democrație și stat de drept.