Bravo, Oslo!

Nicicând n-a fost mai onorată memoria victimelor violenţelor din Columbia! Astăzi, lumea şi-a reamintit de violenţa barbară care, pentru milioane de columbieni, a devenit ceva aproape firesc, banal, la ordinea zilei. Sunt aceiaşi columbieni care susţin că trăiesc în cea mai fericită ţară de pe glob,

Premiul Nobel pentru Pace este înmânat unei persoane care a întins mâna poporului columbian. Preşedintele Santos i-a căutat permanent pe oameni. În sate, în cartierele mărginaşe răpuse de dureri şi spaime, în metropole, în regiunile în care oamenii încearcă să îşi câştige existenţa şi unde sunt vânaţi ca muştele. 
Premiul Nobel pentru Pace merge în Columbia, primit de o persoană care, cu un tratat de pace încearcă să redea ţara "indezirabililor", astfel încât aceştia să se poată întoarce în țara furată, să poată trăi o viață demnă ca lucrători agricoli, producând hrană pentru cei care i-au marginalizat mai mult de o jumătate de secol. Indiferenţa oamenilor a fost clar ilustrată de participarea scăzută la referendumul prin care, contrar așteptărilor, columbienii au respins, la limită, pacea cu gherila Farc.

Este, fără îndoială un premiu acordat şi celor aproximativ 260 000 de victime ale războiului civil - oameni omorâţi de gherila Farc, de grupările paramilitare sau de către armată. Până acum, nimeni nu a riscat prea mult aplicarea constituţiei. Or, în legea fundamentală, se vorbeşte despre lupta pentru pace, nu pentru război. 
Preşedintele Santos, care vine chiar din centrul puterii, a ştiut încă de acum şase ani, că-l vor cataloga drept "trădător" dacă va pune în mişcare procesul de pace. Se poate trăda pacea? Iată că da, într-o Columbie în care pacea este un lux, iar în satele din ţară domneşte războiul. 
Cei bogaţi care virează bani în conturile armatei reuşesc deseori să nu piară ca "soldaţi ai patriei". Ceilalţi fie mor, fie ajung invalizi. De altfel acesta este unul dintre motivele din cauza căruia, deşi este semnat, tratatul de pace a picat la referendum. 

Pacea în pericol

Președintele Santos a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru enormele sale eforturi dedicate acestui nobil ideal, necum pentru că l-ar fi realizat deja. Pacea se ţine, încă, de un fir de aţă. Aceleași forțe care s-au folosit de lucruri oculte, nu de argumente reale pentru a îndemna oamenii să aleagă "Nu" la referendum, încearcă în acest moment să prevină pacea cu toate mijloacele. Lozincile zgomotoase ale acestor oameni despre tratatul de pace îi dau de gol. 

Santos a câștigat Premiul Nobel pentru Pace, dar pacea este în pericol. Prin urmare, acest premiu este, de asemenea, un sprijin pentru columbienii care ies acum pe străzi pentru a cere ceea ce ţara lor merită să fie: o Columbie civilizată. Ar fi un vis dacă Farc ar lăsa armele jos în acest moment, așa cum fusese stabilit anterior. În schimb, gherila se retrage în tradiţionalele ei centre din junglă, chiar dacă încă respectă încetarea focului.

Astăzi, mai mult ca oricând, Columbia are nevoie de susţinerea comunităţii internaţionale. Milioane de columbieni se bazează pe asta chiar în aceste clipe, în care este ameninţată pacea. De ce atâta frică de "amestecul" internaţional în treburi interne, când comunitatea internaţională luptă pentru pace şi de ce atât de puţină teamă când vine vorba despre arme şi război? Bravo, Oslo!