1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce se află în spatele agresivităţii Rusiei?

6 octombrie 2018

La reuniunea miniştriilor Apărării din ţările NATO participanţii au declarat că atacurile Rusiei se înteţesc. Nu cu tancuri sau rachete ci via internet. Aceste atacuri fac parte dintr-un plan, consideră Miodrag Soric.

https://p.dw.com/p/365VG
Symbolbild Laptop, Hackerangriff, Cybercrime, Computerkriminalität, Datenschutz, russische Flagge auf Smartphone
Imagine: picture-alliance/imageBROKER/M. Weber

Dovezile par să fie concludente. Serviciile secrete ale Olandei, Marii Britanii şi Elveţiei au dezvăluit numele şi în parte chiar gradele militare ale agenţilor ruşi care se află în spatele valului de atacuri cibernetice din ultima vreme. Americani, canadieni, danezi şi australieni se plâng şi ei de atacurile unor hackeri ruşi. Şi chiar dacă plângerile la adresa Moscovei par la prima vedere un pic orchestrate, nimeni nu pune la îndoială că mai ales agenţi ruşi atacă sistematic instituţii din occident, partide, întreprinderi sau asociaţii sportive. Moscova respinge aceste acuzaţii dar o face mecanic, ca pe un exerciţiu incomod, adesea cu aluzii cinice.

Mai are sens dialogul societăţii civile?

Occidentul răspunde cu contra-măsuri. Îşi propune să investească mai mulţi bani pentru războiul cibernetic care a izbucnit deja. Concomitent mulţi se întreabă ce se află în spatele acestei neobişnuite agresivităţi a Kremlinului. Care este obiectivul Moscovei? Fiindcă spirala sancţiunilor şi contra-sancţiunilor nu duce nicăieri. În cele din urmă perdante sunt ambele părţi. Forumul Dialogului de la Petersburg care debutează peste câteva zile, în cadrul căruia se vor reuni reprezentanţi ai ambelor societăţi civile, nu prea mai are sens în contextul creşterii tensiunilor între est şi vest. Ce rost mai are dialogul dacă lipseşte voinţa politică pentru relaţii mutuale rodnice?

Soric Miodrag Kommentarbild App
Miodrag Soric

În context, vestul încearcă să ghicească în continuare ce se află în spatele acţiunilor rabiate ale Rusiei. Interesant este că cele mai recente atacuri au fost executate în principal de serviciul secret al armatei ruse, GRU. De asemenea, bate la ochi diletantismul spionilor. Ei au lăsat urme, astfel că au putut fi chiar prinşi în flagrant delict.

Moscova nu este impresionată de protestele din vest. Aceasta aminteşte de perioada Războiului Rece. Dar chiar şi atunci a existat un soi de încredere fundamentală între părţi. Între timp, aşa ceva nu mai există. S-a erodat complet. Şi este greu de stabilit când când a început acest proces. În 2007, preşedintele Vladimir Putin i-a acuzat pentru prima dată masiv pe americani şi occidentali că urmăresc să realizeze o lume unipolară fără a ţine cont de interesele Rusiei. Puţin mai târziu a început războiul din Georgia. Încercări ulterioare de relansare a relaţiilor cu Moscova au eşuat. Anunţul preşedintelui SUA, de ameliorare a relaţiilor cu Rusia, nu a fost urmat de fapte din pricina opoziţiei Congresului. Între timp, politicienii din vest şi est vorbesc mai mult unii despre alţii decât unii cu alţii.

Atacuri pentru stabilizarea bugetului militar?

O fi vorba de bani? Pe fundalul celor mai recente atacuri din Rusia ţările NATO îşi majorează bugetul apărării. Iniţial, preşedintele Putin anunţase că intenţionează să reducă în 2019 bugetul apărării. El are nevoie de bani pentru a stimula firava creştere economică. Dar generalii săi probabil că nu se bucură de asta. Şi de aceea există speculaţii că GRU a lansat tocmai din acest motiv recentele atacuri cibernetice. Nu trebuie uitat că tensiuni crescânde cu adversarul sunt mereu benefice pentru bugetul militar. Alţii susţin că Rusia se comportă astfel fiindcă administraţia de la Washington a decis deja să înăsprească drastic sancţiunile la finele lunii noiembrie. Din acest motiv, Moscova nu are de ce să manifeste cuminţenie.

Oricare ar fi motivaţia noii agresivităţi a Moscovei, puterea de la Kremlin se va vedea cândva nevoită să dea înapoi. Relaţiile mai bune sunt şi în interesul Rusiei şi în interesul vestului. O alianţă cu China nu este o alternativă reală la un parteneriat cu vestul, fiindcă Beijingul îşi face calculele la rece.