Comentariu: Eurasianismul periculos al lui Putin

Când, pe 29 mai, preşedinţii Rusiei, Kazahstanului şi Belarus - Vladimir Putin, Nursultan Nazarbaiev şi Alexander Lukaşenko - semnează, la Astana, tratatul de constituire a Uniunii Economice Eurasiatice, evenimentul le va aminti multora de fosta Uniune Sovietică, destrămată cu 25 de ani în urmă. Ceea ce se şi doreşte la Kremlin. Ruşii ar trebui să privească proiectul în contextul unei Rusii revigorate - o strategie care se bucură de susţinere în rândul populaţiei. De cealaltă parte, de asemenea o intenţie a Moscovei, occidentul se teme de o nouă Unune Sovietică. Dar e o greşeală ca în spatele Uniunii Eurasiatice să se întrezărească o nouă Uniune Soveitică.

Uniunea Eurasiaitcă nu e URSS

Proiectul integraţionist pentru Eurasia nu poate fi comparat cu Uniunea Sovietică. El reprezintă doar o fază avansată eforturilor întreprinse de Rusia de a reuni economic fostele republici ale Uniunii Sovietice. Începând cu 1 ianuarie 2015, în Rusia, Belarus şi Kazahstan urmează a intra în vigoare libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă.

În practică, deja existenta uniune vamală între aceste trei ţări îngreunează cooperarea din cauza unor divergenţe politico-economice, dar şi din cauza corupţiei şi lipsei de transparenţă. Până acum proiectului iniţiat de Rusia nu i s-au alăturat decât Kazahstanul şi Belarus. Ar putea să le urmeze exemplul Armenia şi Kirghistan. Dar e greu de crezut că ruşii vor susţine libera circulaţie a forţei de muncă în cazul unor ţări sărace central-asiatice.

Fără Ucraina, proiectul Uniunii Economice Eurasiatice în spaţiul post-sovietic e, economic, sortit eşecului. Acesta a fost şi este motivul politicii agresive ruseşti din ultimele luni vizavi de Kiev. Apoi să ţinem cont şi de faptul că loialitatea manifestată de Belarus şi Kazahstan pentru acest proiect integraţonist eurasiatic are şi ea limitele ei. Cauza principală pentru interesul Kazahstanului pentru Uniunea Eurasiatică e consolidarea unei contraponderi ruseşti la influenţa crescândă a Chinei în Kazahstan. În ce priveşte Belarus, aici se pune problema între Rusia şi Uniunea Europeană.

Nu, noua Uniune Economică Eurasiatică nu e o nouă Unune Sovietică. Ea nu reprezintă un pericol pentru "vechea" Uniune Europeană. Mai mult decât atât, noul spaţiu economic ar putea oferi şi şanse suplimentare companiilor europene. În cazul unui real progres economic, uniunea ar putea ameliora viaţa oamenilor din regiune.

Eurasianismul reprezintă noul pericol pentru Europa

Cu totul altfel trebuie privite lucrurile atunci când vorbim de ideologia eurasiatică, care de la revenirea lui Putin la preşedinţie a luat amploare politică în Rusia. Că vrem sau nu vrem, eurasianismul şi mai ales componentele sale ideologice în parte, vor marca dezbaterea politcă din Europa în următoarele decenii.

Căci curentele populiste de drepta, tot mai puternice în Europa, cu viziunile lor antiliberale, xenofobe, homofobe şi antiamericane corespund exact ideologiei eurasiatice. Eurasianismul s-a născut în anii 20 ai secolului trecut în cercurile emigranţilor ruşi, având la bază elemente antiliberale, naţionaliste şi antisemite. După destrămarea URSS, aceste idei au revenit în discursul politic al Rusiei. Dacă până acum câţiva ani această ideologie nu era decât un fenomen marginal, după 2011/ 2012 a prins tot mai limpede contur în declaraţiile şi politica promovată de Putin. Nu surprinde, ca atare, că liderul de la Kremlin vorbeşte în termeni pozitivi despre politicienii şi partidele populiste de dreapta cum sunt Marine Le Pen şi al ei Front National.

Eurasianismul nu înseamnă distanţarea Rusiei de Europa, cum se crede adesea greşit, ci este conceptul unei altfel de Europe, a unei Europe antiliberale şi antiamericane. Această ideologie şi nu Uniunea Economică Eurasiatică reprezintă pericolul real pentru Europa liberală şi democratică. E ceea ce majoritatea cetăţenilor Bătrânului Continent n-au înţeles încă. Europa ar face bine să se trezească din euforia care a cuprins-o la finele Războiului Rece pentru a se pregăti - politic, dar şi militar - să facă faţă provocărilor totalitare ale secolului XXI.