Comentariu: Nu ajunge să numeri aruncătorii cu pietre
24 martie 2019
De această dată, protestele au decurs fără violență. Ultima dată au existat nenumărate excese. De-această dată, prezența armatei a fost mult mai vizibilă pe străzi. Ultima dată, nu. Cine încearcă să analizeze în acest fel situația politică din Franța se învârte în cerc și blochează orice tentativă de a înțelege fenomenul "vestelor galbene". Chiar dacă unii se arată șocați: mobilizarea armatei în chestiuni interne nu este ceva neobișnuit în Franța. Constituția franceză permite intervenția comună a armatei și a poliției pentru a impune monopolul statului asupra folosirii forței.
Putem aproba sau critica această prevedere constituțională - dar sursa problemelor nu este diferența de număr dintre demonstranți și puterea de stat, sâmbătă de sâmbătă. În cel mai bun caz, această proporționalitate, mereu schimbătoare, este o expresie a problemelor. Merită să fie pusă în discuție, dar ea ascunde esențialul. În prezent, dezbaterea politică este dusă în mod eronat în direcția felului CUM se demonstrează. Și este lăsată deoparte CAUZA rebeliunii care a cuprins Franța de peste patru luni.
Înapoi în istorie
Confruntarea se desfășoară de-a lungul unei linii. O linie care se repetă în mod regulat în Franța de la A Treia Republică (1871-1940) încoace: revolta celor defavorizați împotriva elitelor burgheze! Forțele sociale revoluționare împotriva clasei politice! Periferia împotriva guvernului central! Trei semne de exclamare, care ar trebui să-i sară în ochi fiecărui membru al cabinetului francez, atunci când analizează criza actuală. Alo, Elysée?! E cineva acolo? Comuna din Paris - acel Consiliu revoluționar al capitalei, care, în martie 1871, a încercat, împotriva voinței guvernului central conservator, să administreze Parisul conform ideilor socialiste? O traumă națională?
V-ați gândit vreodată de ce "vestele galbene" s-au îndreptat spre Sacré Coeur, în această sâmbătă? Nici o altă demonstrație în Paris nu merge acolo. Sacré Coeur - biserica penitenței pentru curve, hoți și comuniști? Da, exact. Bazilica construită în ajunul primului război mondial ca o ispășire și ca act reparator față de Comuna din Paris. Da, e vorba de simboluri. Comuna din Paris - în cele din urmă înnăbușită în sânge de trupele burgheziei - își are originea pe dealul bazilicii de astăzi.
Tocmai acest loc l-au ales "vestele galbene" de această dată. Un semnal clar, pentru a arăta care sunt cauzele rebeliunii lor: ura socială dintre proletariat/defavorizați și elită. În Franța, acești termeni nu aparțin vocabularului prăfuit din cărțile de istorie.
Paris împotriva restului ”Grand Nation”
Spre deosebire de Germania, Franța este încă o țară strict guvernată central. Chiar și astăzi, pentru cel care dorește să devină cineva, drumul trece în mod obligatoriu prin capitală. Restul țării este desconsiderat ca provincie. Nu contează dacă e vorba despre nord, sud, vest sau est – totul e provincie. Doar Parisul e singurul loc adevărat al civilizației franceze. Această relație dintotdeauna tensionată este amplificată de figura președintelui Emmanuel Macron. Tot mai mulți francezi, care se simt lăsați de izbeliște și degradați din punct de vedere social, își îndreaptă ura împotriva celui care a fost ”bancherul lui Rothschild”. Mișcarea "vestelor galbene" readuce în prim plan fisurile vechi ale societății franceze din cea de-a Cincea Republică. Nu am pic de simpatie pentru bătăușii mișcării și cei care-i aplaudă. Și nici pentru cei care se plâng că statul social francez n-ar fi suficient de generos. Nici o secundă. Cu toate acestea, guvernul ar trebui să se preocupe mai atent de aceste evoluții.
Federalismul împotriva maladiei
”Vestele galbene” nu cer, ca în trecut Comuna din Paris, dictatura proletariatului. Ar fi o absurditate politică. Dar cer o aliniere legitimă între centru și periferie. În momentul de față există însă mari șanse ca mișcarea să rămână în istorie ca adunătura unor oportuniști furioși. Ar fi păcat. Deoarece e nevoie, într-adevăr, de reforme. Și nu e vorba, în primul rând, despre prețul benzinei, puterea de cumpărare sau ajutorul pentru șomaj. Esența disconfortului social din Franța este disprețul față de provincie. Cu toate dezavantajele infrastructurii pe care le implică această realitate. Doar în cazul în care guvernul Macron va avea curajul să pornească o dezbatere onestă asupra federalismului și va deschide astfel posibilitatea creării unui sistem federal în Franța, conflictul social va putea fi aplanat pe termen lung. Și doar atunci, "vestele galbene" nu vor intra în manualele de istorie ca o hoardă de derbedei, ci ca forță declanșatoare a procesului de reforme. Un proces care duce spre cea de-a Șasea Republică Franceză - federală.