Tactica înțepăturii de ac a extremiștilor de dreapta

Acțiunea pare spontană și parțial necoordonată: o mulțime de oameni rupe bariera din fața clădirii Reichstag-ului din Berlin, sediul Parlamentului german. Oamenii o iau pe trepte în sus, în direcția ușilor de sticlă de la intrare. Flutură steagurile Reich-ului german – ale antidemocraților – și își strigă sloganurile.

"Asaltul" se încheie rapid. Câțiva polițiști îi potolesc pe demonstranți. Alții sosesc și eliberează locul. Nu a fost aşadar mare lucru? Da de unde! Extrema dreaptă din Germania urmăreşte deja de multă vreme un plan.

Numeroși extremiști de dreapta moderni au învățat să folosească un important instrument politic: răbdarea. Ei nu încearcă să ocupe Reichstag-ul cu toată forța. Le sunt suficiente imaginile încărcate de simbol ale tentativei lor și fotografiile cu steagurile susținătorilor.

Este de ajuns pentru a-i motiva pe propriii adepți și pentru a face restul societății să creadă rapid: "Nu s-a întâmplat în fond mai nimic." Această impresie arată cât de periculoase sunt de fapt planurile extremiștilor de dreapta: ei evită acum "greșelile" care au stat în ultimele decenii mereu în calea dorinței lor nestăvilite de putere și recunoaștere.

Indignare precalculată

Obiectivul real al oamenilor care au luat cu asalt Reichstag-ul nu a fost desigur să ocupe cu adevărat clădirea Parlamentului. Nu, ei au dorit să genereze exact ceea ce s-a și produs: un mare val de indignare. Membri ai guvernului, deputați din Bundestag și chiar președintele federal au condamnat aspru acțiunea.

Desigur că era normal și corect ca demersul să fie condamnat. Problema este însă că aceste reacții nu reflectă deloc faptul că această provocare intenționată a indignării publice a devenit între timp parte importantă a strategiei extremei drepte: provocatorii săi au folosit în mod repetat în ultimii ani această tactică a înțepăturii de ac. Urmarea: opinia publică se obișnuiește tot mai mult cu incidente de acest gen, iar criticarea lor rapidă de către mediul politic devine practic un ritual.

Iar mesajul dreptei extreme pătrunde astfel tot mai adânc în centrul societății. Motto-ul este următorul: "Politicienii ar trebui să se preocupe mai bine de problemele adevărate ale oamenilor!"

Această tactică de camuflaj a predicatorilor urii din extrema dreaptă este atât de reușită, încât ei pot co-participa la marile demonstrații împotriva măsurilor anti-coronavirus din Germania, fără a scandaliza prea mult opinia publică. Chiar dacă majoritatea demonstranților la aceste proteste nu împărtășește mesajul extremei drepte, aceasta reușește prin aparentele mici incidente precalculate, pe care le provoacă, să extindă în folos propriu granițele acceptabilului în societatea germană.

Subestimare periculoasă

Ce urmăresc cu planurile lor acești dușmani ai democrației? Obiectivul lor este o societate populist-rasistă care nu cunoaște nici democrația, nici libertatea presei. Contează doar punctul lor de vedere. Imigranții, jurnaliștii și adversarii politici au toate motivele să se îngrijoreze pentru integritatea lor corporală și pentru drepturile lor. O arată numeroasele afișe de la protestele coronavirus – pe aceste afișe se pot vedea Angela Merkel și alte personalități publice în haine de pușcăriași. Exemple de urmat pentru aceste derapaje autoritare și anti-democratice există demult în Europa: în Polonia și Ungaria guvernează de ani buni dușmani ai societății deschise.

Și în Germania, acești dușmani ai societății deschise au progresat mult în ultimii ani. Sâmbăta trecută, ei au fost blocați de polițiști pe treptele Reichstag-ului, la intrarea în clădirea legislativului federal. Dar vocile cele mai sonore ale politicii lor mizantrope se află deja de mai multă vreme chiar în interiorul Parlamentului de la Berlin.

În Bundestag este prezentă, din 2017, ca principal partid de opoziție Alternativa pentru Germania (AfD), partid parțial de extrema dreaptă. Deputații AfD subminează tot mai mult valorile democratice ale Constituției germane libere prin permanentele lor mesaje ostile la adresa musulmanilor, imigranților, adversarilor politici, bisericilor și instituțiilor sociale.

Acesta este pericolul adevărat al unor acțiuni de felul celei recente de la Berlin: subestimarea de către cetățeni a daunelor fatale pe care le-ar putea suferi democrația. Nu astăzi sau mâine. Dar poimâine.