Un succes cu semne de întrebare

Mai întâi să facă şi alţii ca germanii. Într-un context oricum altfel, numai pozitiv nu, economia Republicii Federale a crescut cu 1,7 la sută anul trecut. Și asta nu doar pentru că produsele și serviciile "Made in Germany" încă sunt cerute în întreaga lume, ci mai ales datorită faptului că persoanele fizice și guvernul consumă ca nebunii. Din diferite motive, desigur.

Deoarece economia merge bine, mai mulți oameni decât în ultimii 25 de ani au un loc de muncă. Iar pentru că a economisi aproape nu mai merită deloc, din pricina dobânzilor mici, banii câștigați sunt, de asemenea, cheltuiţi. Tătucul Stat pune şi el la bătaie bani frumoşi, de exemplu pentru integrarea a sute de mii de refugiaţi. Se poate presupune că acest lucru va rămâne așa și în acest an, consumul fiind un element important de creştere.

Un zero negru

Neobservate au rămas însă câteva cifre prezentate miercuri, 13 ianuarie. Asta probabil şi pentru că de ceva vreme, când vine vorba despre zona euro, se vorbeşte mai ales despre criza datoriilor.

Ministrul de Finanțe german, Wolfgang Schäuble a prezentat o imagine diametral opusă crizei datoriilor, recte aceea a excedentului bugetar de anul trecut, în valoare de 12 miliarde de euro. Acest lucru merită tot respectul, chiar dacă celebrul "zero negru" pe care omul de la CDU îl pomeneşte invariabil, ca o mantră, nu se bucură de mare popularitate. Dacă se iau în calcul şi celelalte bugete, precum cel al asigurărilor publice sau cele ale landurilor şi municipalităților, excedentul bugetar se ridică la frumuşica sumă de 16,4 miliarde de euro.

Trebuie totuşi spus că Schäuble şi alţi vistiernici ai ţării au avut anul trecut mai multe stele norocoase. Pe de-o parte, numărul record de oameni care au un loc de muncă, care produce o colectare efervescentă de taxe şi impozite de către fisc. Pe de altă parte, pentru că ministrul nu plăteşte practic dobândă pentru obligaţiunile de stat germane, situaţia a fost una fericită. La toate acestea se adaugă şi preţul dramatic de scăzut al petrolului, care uşurează cu câteva miliarde povara financiară a consumatorilor germani. Bani care, apoi, aterizează în centrele comerciale din ţară.

Şi-acum partea mai puţin plăcută

Punctul slab al situaţiei este următorul: toate aceste cifre minunate sunt doar într-o măsură foarte mică meritul guvernului federal. Saudiții au tras în jos preţul petrolului, iar "magicianul" monedei euro, Mario Draghi, ţine la rândul lui capacul pe oala dobânzilor şi a slabei monede europene. Toate acestea acționează ca un mijloc de dopaj pentru economia germană. Apoi, disponibilitatea companiilor de a investi are şi ea limitele ei. Pentru mulţi investitori, situația economiei mondiale este prea fragilă. Acest lucru se poate observa cel mai bine la constructorii de mașini, industria fanion a Germaniei, care anul trecut mai degrabă a stagnat, decât a crescut.

Ce lipseşte în continuare este un program masiv de investiţii într-o parte carentă a infrastructurii germane. Da, există câteva miliarde de euro pentru conexiuni rapide la Internet, pe ici pe colo, şi ridicarea câtorva poduri. Însă aceste lucruri nu sunt durabile.

A spune, aşa cum face Schäuble, că "tot excedentul bugetar îl punem de-o parte pentru a face faţă integrării numeroşilor refugiaţi" poate că este un gest lăudabil. Totuşi, mesajul pe care îl transmite o asemenea afirmaţie acestei ţări este greşit, mai ales acum, când tocmai a început o dezbatere despre politica privind refugiaţii a cancelarei Merkel.

Germania trebuie să reuşească să le facă pe amândouă. Să investească în integrare şi să îşi modernizeze infrastructura!