Predare rapidă de birou

Dintr-o dată, lucrurile încep să se mişte iute. Acum nici măcar trei săptămâni, Marea Britanie se simţea încă bine: economia era în creştere, iar şomajul ajunsese la o scădere istorică. Pe Downing Street, David Cameron priveşte cu satisfacţie înapoi către mandatul său, care a beneficiat de o majoritate stabilă, guvernarea nefiind condiționată de formarea unei coaliții. Ruperea Scoției a fost evitată la mustață, iar Irlanda de Nord a fost și ea, în linii mari, cuminte.

Într-o singură noapte, voinţa poporului a răsturnat şandramaua şi l-a împins pe David Cameron pe buza prăpastiei. Responsabilitatea îi aparţine: până în ultimul moment, premierul britanic a sperat că va câştiga referendumul şi că va încheia subiectul "Europa", care stârnit agitaţie în partidul său timp de mai multe decenii.

Dar, în loc să pacifice partidul, Cameron a jucat cartea greşită şi a aruncat ţara în criză. După vot, lira a atins un minim istoric, iar la Londra, unde majoritatea este împotriva ieşirii ţării din UE, s-a făcut simţită panica. Mai mult, Scoția a amenințat şi ea cu "divizarea". Opoziția laburistă se auto-devorează, în fiecare zi apar noi demisii - un "leaver" după altul părăsesc nava care se scufundă: Boris Johnson, Nigel Farage și Andrea Leadsom.

De fapt, conform statutului, partidul trebuie să organizeze alegeri atunci când un lider de conservator face pasul înapoi. Or, partidul a avut la dispoziţie câteva săptămâni să aleagă între ministrul de interne, Theresa May, care a militat pentru rămânea în UE, și Andrea Leadsom, o susţinătoare a ieşirii din Uniunea Europeană, care s-a făcut cunoscută în special cu ocazia dezbaterii despre "Brexit".

Retragerea surprinzătoare a doamnei Leadsom, luni, a clătinat ordinea partidului, determinând formaţiunea să ia o decizie rapidă: nu se mai alege un alt contracandidat, Theresa May pur şi simplu este numită în funcţie.

Decizia membrilor, doar parţial democrată

Decizia este corectă. Baza conservatoare nu este oricum foarte reprezentativă la nivelul populației - ea este mai în vârstă și mai albă decât media şi locuieşte în principal în sudul țării. Votul "bazei conservatoare" nu oferă, deci, aproape nicio legitimitate democratică doamnei premier. În plus, nu ar avantaja pe nimeni ca David Cameron să rămână la guvernare, din postura de "lame duck", timp de mai multe săptămâni. Este bine că David Cameron şi-a făcut bagajul şi că, miercuri, Theresa May a preluat ştafeta de premier.

Cinstit ar fi fost ca David Cameron să fi anunţat de la bun început că intenționează să se retragă în cazul în care pierde referendumul. Astfel, britanicii ar fi avut o idee despre ce vîrtej de evenimente va stârni decizia lor. În schimb, el a pretins până la sfârșit că, ceea ce a început, va duce până la capăt, inclusiv negocierile cu UE.

Criză extinsă de încredere

Astfel de carenţe de sinceritate sunt unul dintre motivele pentru criza actuală: în politicieni lumea nu are în principiu încredere. Pentru mulți, votul pentru Brexit nu a avut decât tangențial legătură cu UE. Mult mai mult, votul s-a dorit a fi un deget mijlociu arătat guvernului londonez. Lumea se simte sufocată de globalizare şi are senzaţia că ţara este guvernată doar spre binele elitei urbane, moderne şi cu grijă faţă de London City.

Pentru că noul guvern nu poate ignora aceste resentimente, Theresa May are dreptate când spune că Brexit înseamnă Brexit, aşadar nu este cazul să organizăm un nou referendum, alegeri anticipate - cel puţin nu în viitorul apropiat. May a promis însă că va împăca ţara, limitând puterea "big business". Rămâne de văzut dacă îi va ajunge timpul, după încheierea negocierilor privind ieşirea din UE.

Cameron va intra în istorie ca un premier de tragică amintire - responsabil de ieşirea ţării sale din Uniunea Europeană, lucru pe care nu l-a dorit niciodată.