Presiuni crescânde asupra "ultimei europene"

În martie, înţelegerea UE-Turcia a fost soluţia salvatoare pentru şefa executivului german. A fost ieşirea dintr-un impas politic extrem. Iar Merkel a avut de plătit un preţ important. A trebuit să treacă cu vederea atacurile verbale ale lui Erdogan împotriva UE, încălcarea libertăţii presei şi dreptului la opinie în Turcia, criza de la vârful guvernului turc şi să-l lase fără apărare pe un comediant german care l-a ironizat pe preşedintele de la Ankara şi care s-a trezit pe cap cu o plângere pentru "lezmajestate".

Aşa stând lucrurile, aşteptata eşuare a acordului UE-Turcia este o grea înfrângere pentru Merkel, principalul artizan al înţelegerii. Purtătorul ei de cuvânt încearcă acum să paseze altora responsabilitatea şi susţine că partenerul Turciei devine în continuare Comisia Europeană. Guvernul german are doar "motive întemeiate pentru a miza în continuare pe implementarea înţelegerii", a declarat oficialul. Dar declaraţiile sale sunt cu mirare luate la cunoştinţă de ceilalţi parteneri europeni.

În ciuda genezei dificile a înţelegerii UE-Turcia, care a dat multora bătăi de cap, Merkel a avut în ultimele luni de profitat. La început, Austria şi ţările din Balcanii de Vest au fost cele care au decis să-şi închidă graniţele. Apoi, Turcia s-a declarat gata să-i ia înapoi pe refugiaţii rămaşi blocaţi în Grecia, şi să-i trimită fie în ţările de origine, fie într-un stat al UE, dacă sunt sirieni şi s-au refugiat din calea războiului civil. Dar, în rest, Europa a rămas în stagnare. Ţările Europei Centrale şi de Est au adoptat o politică de blocadă iar sudul continentului pare resemnat. Nesiguranţa este însă în creştere, fapt demonstrat şi de retragerea din funcţie a cancelarului austriac Werner Faymann. Plecarea lui de la putere dovedeşte nu numai social-democraţilor de la Viena şi Berlin cât de dramatică a devenit situaţia politică actuală.

Merkel nu joacă de ieri sau de azi un rol special în Europa. Ea este exponentul viziunii unei "Europe care ne uneşte spre norocul nostru", după cum în repetate rânduri a declarat. Niciun alt şef de guvern din Europa nu este în funcţie de atât de mult timp ca ea. Acum şi-a asumat rolul de a menţine "Europa laolaltă", după cum a declarat vinerea trecută, la Roma.

Când vine vorba de "ultimii europeni", numele lui Merkel este trecut în capul listei. Pe drept cuvânt fiindcă poziţia ei clară în chestiunea refugiaţilor şi insistenţele sale pentru o soluţionare europeană a crizei a înăbuşit întrebările rostite întâi în şoaptă dar devenite tot mai răspicate între timp. Se ştie că şefa executivului de la Berlin nu se plânge de chestiuni care au fost, preferând să se concentreze cu pragmatism asupra paşilor următori, cântărind riscuri şi oportunităţi. Dar tensiunea este în creştere, la fel şi presiunile. De la Merkel se aşteaptă o resuscitare a spiritului european concomitent cu o politică responsabilă pentru oamenii care îşi caută refugiu.

Şefa executivului regional din landul federal Saar, Annegret Kramp-Karrenbauer, până acum o susţinătoare a lui Merkel în prezidiul Uniunii Creştin Democrate (CDU), a afirmat la finele săptămânii trecute un adevăr, anume că "nimeni nu este de neînlocuit în această lume. Nici în CDU şi nici când este vorba de Angela Merkel. Nimeni nu ştie asta mai bine decât ea ", a declarat responsabila pentru publicaţia "Bild am Sonntag". Annegret Kramp-Karrenbauer nu poate fi bănuită că pune la cale un puci împotriva lui Merkel. Dar dacă eşuează înţelegerea UE-Turcia, scandalul va fi imens şi tot mai mulţi creştin-democraţi, nu numai cei bavarezi, îşi vor aminti de acest adevăr.