Revoluția lui Juncker

Cu apeluri emoționale și entuziasm european a încercat șeful Comisiei Europene Jean-Claude Juncker să-i convingă pe cei 28 de membri ai UE să accepte o schimbare de curs în politica de azil și pentru refugiați. Așa ca acum nu se mai poate, a spus Juncker. Are dreptate, fără îndoială. Dar e greu de crezut că propunerile sale de schimbare vor fi acceptate. Juncker cere o împărțire după cote permanente și obligatorii între țările membre a refugiaților din UE. Este o propunere revoluționară, având în vedere că, în prezent, doar cinci state ale UE preiau 90% din totalul de solicitanţilor de azil.

Opoziție față de reforme mult mai nesemnificative

În mai, Comisia solicitase împărțirea între statele membre a 40.000 de refugiați. Azi este vorba de 160.000. Încă în mai, țările membre respinseseră în mare majoritate cotele obligatorii. De ce le-ar aproba acum? Pentru Juncker se anunță o luptă lungă și grea, chiar dacă o are alături de el pe cancelara germană Angela Merkel.

Juncker vrea să înfrângă opoziția folosindu-se, după o metodă mai veche, de pârghiile financiare: țările care preiau prea puțini refugiați sau deloc vor avea de plătit 6000 de euro pe cap de azilant; statele care preiau mai mulți decât le-ar reveni potrivit cotelor obligatorii vor primi câte 6000 de euro pe cap de refugiat. Rămâne de văzut dacă acest mecanism va convinge țările membre est-europene, de unde vine cea mai acerbă rezistență.

Juncker vrea ca povara înregistrării refugiaților și procesării cererilor de azil să fie împărțită de toți cei 28 de membri, și nu suportată ca până acum de țările de intrare, precum Italia, Grecia sau Ungaria. Acest gen de solidaritate a fost de asemenea respins până acum de țările membre. Prevederea ar însemna sfârșitul disfuncționalului sistem Dublin, un sistem care nu mai este respectat oricum de mai mulți ani de Italia și Grecia. Acordul Dublin a fost desființat practic și de Germania, după ce Berlinul a acceptat să permită refugiaților din Ungaria să intre în Germania, via Austria.

Mai buna administrare a migrației

Din noul sistem de azil ar mai face parte crearea de noi centre de preluare, expulzarea mai rapidă a azilanților respinși și a refugiaților economici, precum și consolidarea securității la granițele comunitare. În plus, va fi extinsă lista statelor de proveniență sigură, ceea ce ar reduce numărul azilanților acceptabili în UE.

Jean-Claude Juncker știe că propunerile sale nu vizează primirea mai multor refugiați ca până acum. Dar fenomenul migrației ar putea fi astfel mai bine manageriat, în condiții mai demne pentru cei afectați. Președintele Comisiei este conștient de temerile europenilor privind o migrație necontrolată. Ar fi prin urmare nevoie de o combatere mai intensă și decisă a șomajului și a lipsei de perspective economice în rândul țărilor membre.

Primul test practic, lunea viitoare

Europa nu ar fi însă copleșită de actuala criză a refugiaților. Juncker admite că numărul de refugiați preluat de UE este modest în comparație cu cifrele din statele vecine Siriei. Lunea viitoare, miniștrii de Interne din cele 28 de state membre vor analiza împreună propunerile lui Juncker. Va fi primul semnal cu privire la aplicabilitatea acestora. În caz de nevoie, opoziția unor state poate fi învinsă prin decizii majoritare.

Rămâne fără răspuns întrebarea cum poate fi convins un refugiat să rămână într-o țară care nu-l dorește și unde, la rândul său, nu vrea să se stabilească. Refugiații sirieni strigă "Germany, Germany!" și sunt deciși să își impună prin proprie putere doleanța. Caz în care nici măcar propunerile lui Juncker nu vor ajuta la nimic.