Să luptăm împotriva urii

Este un act de barbarism care a provocat indignare în întreaga lume. Uciderea unui preot bătrân în biserica sa în timpul slujbei este un act criminal care încalcă una din cele mai vechi convenții ale umanității: și anume că persoanele aflate în locuri considerate sfinte - temple în antichitate, apoi sinagogi și biserici - beneficiază de protecție și siguranță și nu au voie să fie atacate.

Este un act de barbarism care îndurerează și mai mult o Franță lovită de mai multe ori în inimă în ultimele luni. Franța, un stat laic, în care religia joacă un rol atât de marcant. Franța, cea mai în vârstă fiică a Romei. Cunoaștem cu toții micile sate de țară din regiunile franceze, din Normandia până în Burgundia, unde impozanta biserică locală domină netulburată împrejurimile. Locuri în care un preot bătrân își ține slujba simplă și demnă, ritual care se identifică cu viața sa.

Rugăciune contra terorii și violenței

Un astfel de preot era Jacques Hamel la Saint-Etienne-du-Rouvray. Urma să împlinească în curând 86 de ani. Era preot de 58 de ani. Și la zece ani după pensionare se afla încă în spatele altarului, apreciat drept un om înțelept, simplu și prietenos de comunitatea sa. Și la fel de sărac și modest cum sunt toți preoții de la țară în Franța.

Cei doi agenți ai terorii care i-au luat cu asalt biserica l-au obligat să îngenunchieze și i-au tăiat gâtul, în timp ce proetul bătrân încerca să se apere. În biserică, în fața altarului. Noțiunea de sacrificiu târâtă în mizerie de teroriști islamiști. Care ucid și apoi se prezintă drept "martiri". Sunt de fapt doar niște criminali de cea mai joasă speță.

Părintele Jacques Hamel este dimpotrivă un martir în cel mai vechi sens al cuvântului. Nevinovat, ucis în timp ce se ruga, în credința lui. Franța este mereu impresionată de aceste cazuri. La fel a fost cinstită la Paris și memoria celor șapte călugări trapiști care au fost omorâți în 1996 în munții Atlas din Algeria.

Episcopul de Rouen Dominique Lebrun se afla la Varșovia, la Zilele Tineretului Catolic, când a aflat de moartea preotului său. Deși aflat în stare de șoc, a rostit o frază memorabilă: "Biserica Catolică nu cunoaște alte arme decât rugăciunea și frăția între oameni."

Ura și susținătorii ei

O propoziție care definește mentalitatea de a nu răspunde urii cu ură, în scopul răzbunării. Liderul Conferinței Episcopale germane, cardinalul Reinhard Marx, s-a exprimat în termeni similari. Fapta din Saint-Etienne-du-Rouvray urmărește să semene ură, "trebuie să ne opunem" acestui scop. Trebuie să facem tot ce putem pentru a evita noi acte de violență.

Dar ne gândim la autoiluzionarea făptașilor, pe baza maniei unui sistem precum "Statul Islamic", care celebrează moartea și crima. Un sistem provocator, în fața căruia alți musulmani din Germania sunt neajutorați. Musulmani precum Aiman Mazyek, care au condamnat uciderea părintelui Hamel și toate actele de teroare din ultimele zile și care sunt parteneri importanți în conviețuirea religiilor.

Ar fi nevoie deja demult de o reacție din Riad. De ce nu reacționează wahabiții saudiți în fața acestor acte teroriste? Când vor condamna predicatorii din moscheile și școlile islamice din lumea întreagă, finanțate de Arabia Saudită, actele acestor autointitulați războinici ai Islamului? Ura și barbaria au prea mulți susținători ascunși. Sunt prea mulți cei care le tolerează netulburați.