Sedativ cu efecte secundare

Se spune că frica nu este un sfetnic bun. Totuşi, frica de atentate teroriste a fost aparent cea care l-a determinat pe ministrul Justiţiei, Heiko Maas, să elaboreze un proiect de lege pe care guvernul intenţionează să-l aducă pe masa Parlamentului. Potrivit proiectului, şi tentativa unor islamişti de a se deplasa în străinătate, în Siria sau Irak, va constitui un delict penal. În plus, se va întocmi un nomenclator al delictelor care au legătură cu finanţarea terorismului.

Această lege nu este necesară. Valoarea ei este una eminamente simbolică. Ea este menită să dea opiniei publice impresia că executivul de la Berlin ia măsuri împotriva islamiştilor. Este un sedativ, dar cu potenţiale efecte secundare dintre cele mai grave. Fiindcă guvernul se îndreaptă spre procese de intenţie. Pe viitor, chiar şi numai planificarea unei călătorii ar putea fi privită ca un delict penal, înainte să se ajungă la o faptă penală concretă. E ca şi cum cineva care intenţionează să-şi cumpere un Ferrari ar fi deja amendat pentru viteză excesivă.

În plus, legea nu va putea fi folosită decât cu mare greutate împotriva celora care au de gând să comită ceva cu adevărat grav. Cum vor putea anchetatorii să-i dovedească unui simpatizant că avea de gând să se ducă într-o tabără de antrenament a jihadiştilor? Ajunge intenţia unui musulman de a călători în Turcia? Ajunge un anunţ pe reţelele de socializare că cineva vrea să plece la jihad? Cum vor demonstra procurorii că un asemenea anunţ este unul serios?

În plus, paragrafele care îşi propun să combată finanţarea organizaţiilor teroriste sunt activism în forma cea mai pură. Şi în codul penal şi în legea comerţului exterior există deja reglementări în domeniu. Nu este nevoie de unele noi. În cel mai rău caz, cele vechi pot fi aduse la zi.

Lupta antitero are nevoie de alte măsuri

Guvernul afirmă că nu face, prin acest proiect, decât să respecte prevederile rezoluţiei ONU din septembrie anul trecut, împotriva aşa-numiţilor luptători străini. Iar ministrul Justiţiei, Maas, se bucură că instituţia sa a lucrat cu atâta viteză. Dar viteza nu este un sinonim pentru calitate. Totodată, rezoluţia ONU se adresa în primul rând statelor din Orientul Mijlociu, care nu s-au implicat până acum în favoarea urmăririi jihadiştilor.

Proiectul de lege este de altfel criticat şi de Asociaţia criminaliştilor germani. Aceştia vorbesc despre "greşeli grave" şi recomandă în locul său investiţii care să permită suplimentarea numărului de lucrători de poliţie şi perfecţionarea echipamentului din dotare. Dar asta ar presupune bani mulţi. Un proiect de lege este mult mai ieftin.