Semn de speranță

Venezuela trece printr-o schimbare democratică normală de putere, o victorie a democrației și a constituției. Acest lucru a fost admis chiar de cel care a pierdut scrutinul - ceea ce nu este puțin lucru în America Latină. În Argentina, cea care a pierdut recent alegerile suportă mult mai prost noile evoluții. Faptul că președintele venezuelean Maduro acceptă atât de ușor înfrângerea este surprinzător, după retorica belicoasă din campania electorală.

Dar și învingătorii se bucură doar cu măsură. Liderul opoziției Henrique Capriles a făcut în mai multe rânduri apel la calm, reținere, maturitate. "Pace și reconciliere" a cerut și Lilian Tintori, secretar general al alianței de opoziție MUD, vorbind despre o "Venezuelă pentru toți".

Victorie fulminantă la scrutin de protest

Victoria majoră a opoziției conservatoare nu este motiv de triumf, înfrângerea amară a socialiștilor nu este motiv de ură. Dacă această stare de lucruri de după alegerile parlamentare din Venezuela se păstrează, este deja un mare câștig.

Opoziția a câștigat o majoritate clară, dar a fost vorba și de un scrutin de protest. Mulți alegători și-au exprimat mai degrabă nemulțumirea față de guvernul Maduro decât aprecierea pentru programul foarte vag al alianței de opoziție. Disperarea față de aprovizionarea catastrofală a populației și față de inflația record a fost mai mare decât teama pierderii unor plăți sociale. Diferiții parteneri din alianța MUD trebuie să rezolve acum împreună aceste probleme.

Indiferent dacă noua majoritate parlamentară este suficientă sau nu pentru o procedură de destituire a președintelui sau va servi doar pentru limitarea masivă a atribuțiilor acestuia, în Venezuela începe, la fel ca în Argentina, o perioadă de coabitare. Dar Maduro este ales până în 2019 iar răsturnarea lui înainte de termen va fi mai grea decât câștigarea unor alegeri parlamentare.

Alegătorii doresc sfârșitul polarizării

Opoziția ar fi bine să încerce să-și impună programul în consens cu președintele Maduro - atât dacă e vorba de reconstruirea structurilor economice încă funcționale, cât și dacă se dorește întărirea instituțiilor preluate complet de stat. Maduro ar putea chiar să refacă din terenul pierdut de socialiștii săi dacă va păstra tonul democratic din noaptea alegerilor și dacă ar aproba chiar eliberarea deținuților politici.

Alegătorii au arătat clar că s-au săturat de înscenări politice și că doresc sfârșitul divizării. Venezuela are nevoie de siguranță și stabilitate, de sfârșitul corupției, de refacerea încrederii în instituții și de îmbunătățirea rapidă a situației economice. Sarcini demne de un Hercule, fără șanse de reușită într-o atmosferă de dușmănie. Dar dacă Venezuela va reuși după aceste alegeri să rămână pe calea conviețuirii democratice, ea va transmite un semnal puternic în toată regiunea: America Latină va redeveni un continent al speranței.