Teatrul lui Netanyahu

Așa se face: Se anulează ceva și se strică tot ce ar fi fost, de fapt, important. Stârnind vâlvă prin anularea întâlnirii programate cu șeful diplomației germane, Sigmar Gabriel, premierul și ministrul de externe israelian, Benjamin Netanyahu, a împiedicat, practic, ca subiectele esențiale să fie discutate.

Poate că nu a vrut să abordeze temele pe care le avea Gabriel pe suflet în cadrul vizitei sale în Israel: "soluția celor două state", politica privind așezările israeliene sau noile legi care vizează organizațiile non-guvernamentale, amintind de legile din Rusia sau Turcia.  

Netanyahu ar fi vrut, probabil, să discute despre Iran, inamicul principal al Israelului. Ar fi preferat să abordeze conflictul din propria regiune în contextul războiului din Siria și a combaterii terorismului la nivel mondial.

Interese comune 

Dar aici există un mare pericol: Dacă nu se mișcă nimic în acest conflict istoric din Orientul Mijlociu, crește riscul radicalizării unei întregi generații de tineri palestinieni în Fâșia Gaza și Cisiordania. Iar această radicalizare nu va mai purta numele de Hamas, ci pe cel al "Statului Islamic".

Atât pentru Israel, cât și pentru diversele fracțiuni palestiniene e important să prevină așa ceva. Iar dacă se poate identifica un interes comun, se face deja primul pas pentru niște negocieri reale. Germania și Europa pot să devină actori importanți în acest context. Deși Israelul nu își va încredința securitatea niciodată unei alte țări decât Statelor Unite, e clar că toți cei implicați își pot imagina o reconstrucție economică a teritoriilor palestiniene cu sprijin european.

O propunere pentru data viitoare   

Colaborarea de acest fel nu va fi împiedicată de anularea întâlnirii dintre Netanyahu și Gabriel, iar relațiile germano-israeliene nu vor suferi un eșec. Răspunderea, obligațiile și angajamentul special al Germaniei față de Israel sunt de neclintit.

Netanyahu și Gabriel nu au stat de vorbă pe 25 aprilie. Unul dintre motive e și faptul că guvernul de la Berlin a anulat consultările comune germano-israeliene. Gestul lui Netanyahu este deci și o reacție evidentă cauzată de decizia de la Berlin. E păcat, pentru că miniștrii de externe ar trebui să stea de vorbă chiar și în cele mai dificile situații. 

Partea cea mai neplăcută e că Netanyahu primește aplauze pe plan intern când încearcă să împiedice întâlniri cu organizații care nu îi sunt pe plac. Această atitudine amintește de Rusia și Turcia, nu de singura democrație din regiune, care e, în continuare, Israelul. Și despre asta ar trebui să vorbească urgent miniștrii de externe. Când - nu dacă - se întâlnesc data viitoare.

Autoare: Dagmar Engel / das