Teroarea de dreapta - un eșec al statului

Cancelara federală era îmbrăcată cu totul în negru în februarie 2012, când a făcut o promisiune în fața unui microfon. În acea zi de iarnă, ea adunase la Berlin întreaga conducere a statului german pentru a comemora victimele teroriștilor de extrema dreaptă din gruparea NSU. Aceste victime nu erau nici faimoase, nici puternice. Erau, cu o singură excepție, imigranți. Beate Zschäpe și teroriștii dreptei radicale din autointitulata grupare "Nationalsozialistischen Untergrund" (NSU), rezistența național-socialistă, i-au omorât tocmai din acest motiv. Timp de șase ani, banda de criminali și-a făcut de cap prin Germania, jefuind, organizând atentate cu bombă și omorând. Motivul: ura rasistă față de imigranți. Și nimeni nu i-a oprit: nici poliția, nici serviciile secrete, nici guvernul.

Suspiciuni față de victime

Și mai rău: autoritățile germane de securitate au suspectat chiar victimele și familiile lor că ar fi membri ai crimei organizate. Că ar fi fost chipurile traficanți de droguri sau mafioți din Turcia. Clișeele rasiste au marcat ancheta poliției germane. Pentru Germania, o țară care este mândră de felul în care s-a raportat la trecut, la infracțiunile regimului nazist, crimele NSU reprezintă un faliment. Un eșec de stat.

În acea zi de februarie în 2012, cancelara Merkel și-a cerut scuze de la cele zece familii ale victimelor. Și a promis: "Vom face totul pentru a aduce lumină în aceste cazuri, pentru a-i găsi pe complici și pe cei care au pus la cale crimele, pentru a-i pedepsi pe toți cei vinovați." A fost o promisiune mare. Și a fost cea mai mare speranță pe care și-au făcut-o familiile victimelor în ceea ce privește rezolvarea juridică a crimelor. Acum, la finalul celui mai spectaculos proces de crimă judecat într-un tribunal german în ultimii ani, un lucru este clar: promisiunea nu a fost respectată.

Eforturile politicului și instanțelor pentru clarificarea exemplară a dosarului NSU nu au durat prea mult. Rapid s-a rezumat totul la figura devenită celebră a principalei acuzate, acum condamnate la închisoare pe viață, Beate Zschäpe. Rețeaua de complici și ajutoare din tabăra radicală de dreapta, atât de esențială pentru cei trei criminali, precum și implicarea suspectă a serviciilor secrete în eșecul autorităților de a rezolva aceste cazuri - toate acestea au fost rând pe rând date uitării. Inclusiv de către cancelara Merkel. Până în ziua de azi, serviciile secrete și ministerele de resort se ascund când vine vorba de rolul lor în clarificarea dosarului. Iar în fața instanței s-a aflat doar o mică parte din marea rețea de ajutoare și complici radicali de dreapta.

Ura a ajuns în Parlament

Dar eșecul statului este mult mai rău. În 2012, cancelara federală promitea să ia măsuri împotriva tuturor acelora care "îi denigrează și persecută pe alții doar pentru originea, culoarea sau religia lor". Azi însă, șase ani mai târziu, rasismul și naționalismul au din nou un loc în societatea germană, chiar în Bundestag. Și, prin formațiunea AfD, s-a creat o voce agresivă a urii. Chiar dacă procesul NSU a demonstrat clar că ura ucide.