Tsipras a dat la Moscova cu bâta-n baltă

Până acum, premierul elen Alexis Tsipras a dovedit cu precădere un lucru în relaţiile cu UE: că este incapabil să înveţe. De la preluarea conducerii executivului, în ianuarie, el demonstrează faţă de creditori acelaşi amestec compus din încăpăţânare, agresiune şi lipsa simţului realităţii.

Dar poate că această vizită la Putin l-a ajutat să revină cu picioarele pe pământ. Mai ales că Tsipras a mizat pe calul greşit. A aruncat în joc tot ce mai avea, pentru a se întoarce acasă cu mâinile goale. Premierul elen era dispus să arunce în joc aprobarea sa pentru prelungirea sancţiunilor europene la adresa Rusiei, subminând astfel solidaritatea în interiorul UE, pentru a intra în graţiile Moscovei, de la care aştepta sprijin financiar. Premierul de la Atena a vrut să le demonstreze europenilor că are şi alte soluţii în afara incomodelor tratative cu instituţiile de la Bruxelles, legate de credite suplimentare în schimbul austerităţii, reformelor şi privatizărilor.

Putin însă, vulpe bătrână, doar s-a folosit de el, fără să-i ofere mare lucru în schimb. Cine vrea să stea la masă cu liderul de la Kremlin, acela are nevoie de o lingură foarte lungă pentru a ajunge la bucate. Tsipras ar fi putut să afle asta de la Merkel, cu două săptămâni în urmă, când a vizitat-o la Berlin. Dacă ar fi vrut.

Putin e mai şiret decât Tsipras

Alexis Tsipras pare să vrea să facă toate experienţele negative pe propria-i piele. Prin momentul ales pentru a se deplasa la Moscova, el şi-a atras fulgere din partea preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a preşedintelui Parlamentului European, Martin Schulz, şi a tuturor partenerilor europeni. În schimbul acestei îndrăzneli, el nu a primit nimic de la Putin, în afara unor calde strângeri de mână şi a unor promisiuni vagi. El nu-i poate nici măcar anunţa pe fermierii greci că-şi vor putea vinde produsele pe piaţa rusească fiindcă, iată, Putin exceptează Grecia de la interdicţia instituită pentru produsele europene, de dragul lui.

Atmosfera primăvăratică în care s-a desfăşurat întâlnirea de la Kremlin, stabilirea anului cultural eleno-rus şi sublinierea rădăcinilor religioase comune nu sunt de ajuns pentru ca Atena să-şi plătească iminenta rată către FMI, de o jumătate de miliard de euro, şi nici să ramburseze săptămâna viitoare cele 2,4 miliarde de euro, pe care le datorează fiindcă expiră o întreagă serie de obligaţiuni pe termen scurt.

În privinţa ofertei greceşti de boicotare a prelungirii sancţiunilor europene, Putin a reuşit magistral să o elimine din discuţie. El a afirmat că are înţelegere pentru Grecia, care trebuie să se alăture deciziei europene de a sancţiona Rusia şi, din păcate, Rusia nu poate face excepţie pentru o singură ţară a UE când e vorba de măsurile sale de retorsiune. Totuşi, a spus liderul de la Kremlin, este posibilă aprofundarea cooperării în domeniul agriculturii, prin firme mixte ruso-elene. În cel mai bun caz, această afirmaţie poată fi interpretată ca o promisiune lipsită de concreteţe, privind înființarea unor colhozuri în regim de joint-venture.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru importantul rol pe care Grecia îl va juca la aprovizionarea Europei cu gaz rusesc, de care s-a făcut atâta caz. Construcţia conductei Turkish Stream şi racordarea Greciei la această conductă prin Marea Neagră nu există deocamdată decât pe hârtie. Până la materializarea ei, peste un număr de ani, multe se mai pot schimba din punct de vedere politic. Or, grecii au nevoie acum de proiecte concrete pentru relansarea propriei economii şi nu peste cinci ani. Dar, mai ales, ei au nevoie acum de foarte mulţi bani.

Tsipras a jucat şi a pierdut

Premierul elen a aruncat totul în joc şi a pierdut. Chiar dacă retorica vehementă a responsabililor europeni s-a mai îmblânzit în ultimele zile, Tsipras va fi nevoit să se aşeze în următoarele două săptămâni la masa tratativelor exact cu oamenii pe care i-a scos din sărite, o dată în plus, prin vizita sa la Moscova. În ultimele săptămâni, înainte de periplul său rusesc, premierul grec a găsit înţelegere şi solidaritate la Bruxelles şi Berlin. Încrederea reciprocă părea că se reînfiripă între Atena şi creditori, plus finanţatori, când Tsipras a găsit cu cale să demonstreze, din nou, că este imprevizibil şi nedemn de încredere.

Ajutoarele de miliarde, de care Atena are nevoie tot mai acut, nu pot veni decât de la partenerii europeni. Vladimir Putin a explicat limpede, aşa cum era de aşteptat, că nu are nimic de oferit pe degeaba şi că nu este dispus să-şi asume responsabilitatea pentru falimentara Grecie.

Excursia la Moscova nu i-a adus nimic lui Tsipras, în afara efemerei impresii că este un important om de stat, care discută de la egal la egal cu mai marii lumii. Concluzia nu poate fi decât, parafrazându-l pe Talleyrand, că nu a fost o eroare, ci o prostie.