TTIP nu este obligatoriu

În fond nu este o idee rea. SUA (320 de milioane de locuitori) cad de acord cu UE (510 milioane de locuitori) asupra unor standarde comerciale comune. Pe drept cuvânt, mai ales şefa executivului german, Angela Merkel, subliniază că într-o lume multipolară, în care Asia, cu precădere China, şi America de Sud capătă o pondere tot mai mare, nu cade rău ca aşa-numita lume veche să fie cât mai unită cu putinţă. De la bun început s-a exprimat ideea ca acordul de liber-schimb TTIP să aibă efecte şi dincolo de SUA şi UE, în sprijinul unor valori cum ar fi liberalismul şi democraţia. Efectele sale să fie resimţite în întreaga lume, o lume care abia mai reuşeşte să convină reguli comune în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Reguli mai bune pentru toţi?

Dar va avea Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) acest efect? Va asigura reguli mai clare şi mai bune pentru toţi? Nu prea pare să fie aşa. Europa are standarde ridicate de exemplu în cazul produselor chimice. Alimentele nu sunt manipulate genetic şi nici furajele. Dar SUA vor să-şi exporte mai facil produsele - care în domeniul agricol sunt modificate genetic - fiincă piaţa internă a devenit de multă vreme prea neîncăpătoare pentru fermierii americani. În schimb, SUA se oferă să menţină pe mai departe deschisă piaţa internă pentru industria auto europeană, ofertă de care ar profita mai ales fabricanţii germani.

Cam acestea au fost detaliile cunoscute până acum, înainte de dezvăluirile făcute de Greenpeace. Informaţiile au fost făcute publice cu mare parcimonie de unii negociatori şi tot mereu sub protecţia anonimatului. Niciodată negru pe alb. De ce? La ce bun această secretizare? Un acord cu implicaţii atât de mari trebuie să fie transparent de la început. În caz contrar apare bănuiala că se urmăresc în primul rând reguli mai profitabile pentru marile concerne multinaţionale. Răul a fost deja făcut. Această bănuială este deja foarte răspândită, iar documentele publicate de Greenpeace o întăresc, câtă vreme atestă că SUA insistă categoric în favoarea unor instanţe de arbitraj private, în faţa cărora concernele vor putea trage la răspundere ţări întregi dacă li se opun. Între juriştii europeni, o atare perspectivă este inimaginabilă.

Se vor menţie principiile europene?

Aşa stând lucrurile, asigurările guvernului german şi ale ministrului Agriculturii, Christian Schmidt, potrivit cărora vor fi menţinute principiile europene şi nu vor fi permise importurile de alimente modificate genetic, sau tratate cu hormoni, nu valorează prea mare lucru. A devenit cât se poate de evident că partea americană este interesată tocmai de aceste domenii în mod special.

Lumea este tot mai sătulă de jocuri politicianiste şi în Germania, dar şi în restul Europei. Lumea are sentimentul că politicienii nu mai sunt în stare să ţină piept pretenţiilor tot mai mari ale concernelor, că le dau satisfacţie eludând parlamentele şi nesocotind voinţa cetăţenilor. Este adevărat că TTIP e departe de a fi decis şi că numai jumătate din prevederi au fost negociate. Dar se impune în sfârşit mai multă transparenţă. Europa nu are voie să renunţe la standardele sale. Dacă TTIP va eşua în cele din urmă, eşecul trebuie acceptat.