Consecinţele şi reversul unui triumf

Cele trei zile de la Geneva, cît au durat convorbirile americano-ruse în urma cărora Siria va trebui să prezinte cît de curînd inventarul armelor sale chimice, au stîrnit reacţii contradictorii. Chiar dacă fiecare din cei doi parteneri de convorbiri încearcă să tragă spuza pe propria sa turtă, nu lipsesc nici vocile cîtorva senatori americani secondaţi de reprezentanţi ai rebelilor sirieni care etichetează acordul convenit drept un 'deal' obscen în favoarea lui Assad, relevă DIE WELT. Acelaşi ziar, oprindu-se asupra planului americano-rus în virtutea căruia pînă cel tîrziu la mijlocul anului 2014 Siria va trebui să-şi distrugă întreg arsenalul de arme chimice, consideră planul de la Geneva drept plauzibil, dar se întreabă dacă el este în aceeaşi măsură aplicabil.

De la Moscova, KOMMERSANT apreciază convorbirile de la Geneva drept o memorabilă lecţie de diplomaţie dar concomitent, temperează optimismul excesiv: să nu ne facem iluzii, ambele părţi privesc pe mai departe din unghiuri diferite conflictul din Siria, ceea ce se va repercuta şi în Consiliul de Securitate ONU.

Că Rusia şi Statele Unite au izbutit să frîneze, prin acordul stabilit, o înrăutăţire a relaţiilor lor bilaterale ar fi, din perspectiva ziarului KAPITAL DAILY, un efect colateral pozitiv al convorbirilor ruso-americane de la Geneva. Mai pragmatic, THE INDEPENDENT de la Londra este de părere că fiecare nouă şansă de curmare a conflictului din Siria trebuie salutată. Cu o remarcabilă echidistanţă analizează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG complexitatea noii situaţii create după convorbirile de la Geneva precum şi consecinţele unei continuări a conflictului din Siria, în care se infiltrează tot mai puternic interese străine. De pe poziţiile politicii de dezarmare, soluţia convenită între Rusia şi Statele Unite este un pas important. Totuşi, ea nu spulberă anumite suspiciuni îndreptăţite, deduce editorialistul şi anume, este măsura convenită practicabilă, poate ea domoli vîlvătaia războiului civil - şi care este preţul cerut pentru aceasta?Obiecţia rebelilor potrivit căreia Assad ar fi profitorul principal al negocierilor din metropola elveţiană nu este tocmai neavenită. Totuşi distrugerea arsenalului de arme chimice nu va curma războiul, care s-a soldat pînă acum cu moartea a peste o sută de mii de oameni, cu alungarea şi plecarea în pribegie a unor milioane, cu devastarea unui întreg ţinut. Conflictul a transgresat demult frontierele Siriei: Iranul şi Hisbollah sunt de partea regimului de la Damasc, forţele jihaddiste domină tot mai mult formaţiunile rebele. Iar dacă războiul va continua, efectele lui sunt lesne previzibile: Rusia şi împreună cu ea Iranul, îşi vor spori prestigiul şi influenţa. Iar Statele Unite şi Uniunea Europeană vor trebui să dea răspuns întrebării dacă pentru ele în joc nu se află cumva cu mult mai mult decît finalul unui conflict intern sirian. Iar garanţia factică de supravieţuire, dată regimului lui Assad, pentru care victoria împotriva opoziţiei este mai importantă decît arsenalul de arme chimice, ar putea favoriza violenţa, radicalizarea şi destabilizarea întregii reiguni, conchide autorul editorialului apărut în cotidianul german.

De nehotărîrea şi ezitările Europei profită însă şi Putin, rezultă din comentariul apărut în ziarul danez POLITIKEN, pe marginea blocadei comerciale impuse de Moscova vinurilor din Republica Moldova. Pare a se închega visul Rusiei de a crea un nou bloc estic în timp ce planul Uniunii Europene vizînd stabilirea de noi parteneriate se şubrezeşte văzînd cu ochii sub ameninţările şi presiunile Kremlinului. Mai rău încă, embargoul impus vinurilor şi băuturilor spirtoase din Republica Moldova are un efect disuasiv asupra restului fostelor republici sovietice, dornice de a se apropia de Uniunea Europeană. Aşa încît, întreaga strategie a Bruxelles-ului, de a asigura dezvoltarea democratică şi stabilitatea în interiorul frontierelor sale estice e pe cale de a se nărui. Iar fiindcă Europa nu prea pare a şti ce vrea, Rusia profită tot mai mult de pe urma acestor ezitări.

Cine are de profitat şi cine are de pierdut de pe urma victoriei răsunătoare în Bavaria a Uniunii Creştin-Sociale (CSU), partidul frate al Uniunii Creştin-Democrate (CDU)? În urma scrutinului care i-a asigurat liderului Horst Seehofer o majoritate absolută în parlamentul de land, au de suferit liberalii (FDP), nevoiţi să părăsească coaliţia la München şi - foarte posibil - şi pe cea din Berlin, peste o săptămână. Scrutinul din cel mai prosper land german nu pune sub semnul întrebării victoria Angelei Merkel la alegerile din 22 septembrie, ci doar componenţa viitoarei noi coaliţii, estimează comentatorii.

Dintre care unii investighează cauzele spectaculoasei victorii a lui Seehofer. Partidul său a ştiut să combine forţa economică a landului cu puternica identitate locală a locuitorilor Bavariei, deduc la unison THÜRINGISCHE LANDESZEITUNG şi DIE WELT. În schimb, TAGESZEITUNG crede că Seehofer, prin înscenarea lipsei sale de principii şi a egomaniei, ar fi îndeplinit criteriile folclorului politic bavarez, mai exact ale creştin-socialilor care îşi permit să fie mai din topor, mai slobozi la gură şi niţel mai mafioţi decît fraţii lor creştin-democraţi. În esenţă însă, scrie ziarul berlinez, secretul succesului este altul: creştin-socialii s-au adaptat, iar stilul adoptat de Seehofer nu este decît o mascaradă. Partidul creştin-social a fost perfect şlefuit, rotunjit. La urma urmei, Seehofer nu face decît să o imite pe maestra consensului, pe Angela Merkel.