Convenţia Teatrelor Europene în România

Începând de vinerea trecută, scenele bucureştene găzduiesc crema spectacolelor româneşti în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. În acelaşi timp în week-endul trecut, Craiova a reprezentat locul întâlnirii cremei directorilor teatrelor europene pentru că în perioada 1-4 noiembrie s-a desfăşurat în oraşul de pe Jiu, Adunarea Generală a Convenţiei Teatrale Europene. Această organizaţie cuprinde peste 40 de teatre din 25 de ţări, fiind cea mai mare asociaţie de profil de pe teritoriul Uniunii Europene.

De ce cei mai importanţi manageri de teatru din Europa au ales Craiova drept loc al reuniunii lor şi care este scopul acestei reuniuni ne spune domnul Jean Claude Berutti, preşedintele Convenţiei Teatrale Europene şi directorul Teatrului de Comedie Saint-Etienne: “Proiectele organizatiei noastre sunt schimburile de spectacole, schimburile de actori si in special schimbul de idei dintre vechea si noua Europă. E important că suntem în 2007 la Craiova, pentru că România este o proaspătă membră a UE şi am dorit să marcăm foarte puternic sprijinul pe care-l acordăm culturii şi teatrului românesc”.

PROBLEMELE TEATRULUI EUROPEAN

Reuniunea directorilor teatrelor europene a semănat întrucâtva cu adunarea unei societăţi “secrete”. În timp ce reflectoarele luminau chipurile actorilor festivalului de la Bucureşti, la Craiova, ascunşi în sălile palatului prefecturii, bucătarii dramaturgiei europene dezbăteau situaţia teatrului de pe bătrânul continent. Din nou Jean Claude Berutti:“Una dintre problemele cu care se confruntă teatru francez este că presiunea mediatică a devenit din ce în ce mai puternică. Presiunea televiziunii, presiunea spectacolelor de divertisment în stil american ne obligă să regândim interacţiunile noastre cu publicul”. Dacă aşa stau lucrurile în Franţa, cazul Germaniei este unul mai fericit permiţând actorilor să se concentreze exclusiv asupra creaţiei artistice, susţine doamna Christa Muller, directoarea teatrului Thalia din Hamburg.

TEATRUL ROMÂNESC ŞI POLITICA

Profitând de prezenţa la Craiova a acestor dirijori ai mecanismului complex al dramaturgiei europene, le-am cerut să identifice problemele cele mai acute ale situaţiei teatrului românesc. Doamna Christa Muller, a ţinut să atragă atenţia asupra viitorului nu înainte de a-şi exprima cu tact, bucuria de a vizita Cetatea Banilor: “Sunt foarte norocoasă să fiu aici în Craiova împreună cu colegii noştri. Referitor la teatrul românesc cred că este o instituţie încă foarte tradiţională şi ar trebui să privească mai mult în viitor cu ajutorul tinerilor săi actori pe care i-am văzut aici făcând o treabă foarte bună.”

Domnul Jorg Bochow, Directorul Teatrului de Stat din Stuttgart subliniază în schimb importanţa prezenţei active a teatrului în viaţa cetăţii: “ Cred că în România e nevoie ca teatrul să fie mai implicat în viaţa socială şi politică. Am înţeles că aveţi dificultăţi de a vă împăca cu trecutul şi că astfel de aspecte sunt încă ascunse şi cred că arta şi cultura ar trebui să se preocupe şi de aspectele politice chiar dacă va fi dureros pentru societate”.

Perspectiva părţii române, mai informată şi mai dură, a fost formulată de domnul Mircea Cornişteanu, directorul Naţionalului craiovean şi totodată amfitrionul acestei reuniuni: “Atunci când ai probleme cu căldura, cu hainele pentru copii, cu întreţinerea, atunci nu prea îţi mai arde de spectacole”.

În ciuda tuturor acestor impedimente, există spectacole româneşti care sunt întâmpinate cu nenumărate aplauze şi în ţară şi în străinătate. Este poate un semn al faptului că teatrul din România este un copil-minune al scenei europene. Şi deşi în casele multora dintre noi caloriferul nu arde cum trebuie, nouă încă ne arde să mergem la teatru. Este nu doar meritul actorilor ci şi al “societăţii secrete” care s-a întâlnit la Craiova: dirijorii teatrului european.