Corupţia "de catifea" în topul celor mai bogaţi oameni din România
12 noiembrie 2003Publicitate
Revista Capital a dat publicităţii pentru al doilea an consecutiv topul celor mai bogaţi oameni din România. Potrivit acestui clasament- pe care personal îl iau totuşi sub rezerva unei mari aproximări, pentru că aşa cum nimeni nu ştie cît avem economie sănătoasă şi cît economie subterană, tot astfel nici o statistică nu poate stabili cine şi cîţi bani curaţi a acumulat în România ultimilor 14 ani-, potrivit acestui clasament aşadar primii 300 de bogaţi ai României au acumulat o avere de 12 miliarde de dolari. Asta înseamnă peste un sfert din Produsul Intern Brut al ţării.
Primii zece bogaţi din România au strîns în cei 14 ani de tranziţie nenorocită pentru cei mulţi dar mană cerească pentru clientela puterii politice nu mai puţin de 3 miliarde 650 de milioane de dolari- ceea ce înseamnă vreo opt procente din Produsul Intern Brut. Cam omul şi procentul, am putea spune.
Primul între bogaţi, ca şi anul trecut, e octogenarul Iosif Constantin Drăgan, cu o avere de 850 de milioane de dolari. L-am văzut de curînd la un post autohton de televiziune. Nu m-a interesat personajul, însă am reţinut răspunsul lui scurt, tăios, de Hagi Tudose, cînd a fost întrebat de gazda emisiunii: "Domnule Drăgan, aveţi o avere fabuloasă pentru un om din România, ce vă doriţi să faceţi cu ea?" Iosif Constantin Drăgan a răspuns, cu un scurt frison de panică: "Nu dau nimic, pentru nimeni". Povestioara asta a fost aşa, doar ca să ne descreţim frunţile şi să dăm bogatului tranziţiei toate cele ce sînt ale tranziţiei: păcatele mari şi mărunte adunate cumva de la noi toţi şi capitalizate, transformate în purcoaie de monezi: unele sunătoare, cele mai multe măsluite, de tinichea. Înţeleg resentimentarismul românilor cînd citesc topuri de acest gen. El vine în primul rînd din convingerea că averile nu au fost agonisite pe căi ortodoxe. Apoi, din luxul şi prostul gust afişate cu ostentaţie de bogaţii post-comunişti. În al treilea rînd, din convingerea că cea mai mare parte a averilor acumulate de o mînă de oameni sînt parte din munca lor: fie neachitată, fie prost plătită şi în plus supra impozitată pentru ca statul, explicit puterea politică să alimenteze în felul acesta un buget din care s-au scurs bani grei în buzunarele din topul în discuţie prin tot soiul de tertipuri şi cîrdăşii cu oamenii Puterii.
Tocmai de aceea găurile negre din economie au şi o altă faţetă, anume aceea a bancnotelor verzi din conturile private. Căpuşarea marilor întreprinderi cu pierderi este doar una din reţetele de succes ale aşa numitelor "genii financiare" ce se regăsesc în topul bogaţilor din România.
Escrocheriile de mare anvergură, prin care sute de mii de oameni au fost atraşi în cursa unor cîştiguri mari şi imediate- o altă reţetă de succes pe care unii dintre oamenii noştri din topul bogaţilor au aplicat-o în mai multe runde, fără ca omul amărît dar lacom să descopere concluzia simplă că e tras pe sfoară. Cel care a pierdut bani la jocul piramidal "Caritas" în primii ani după 1990 nu a învăţat nimic: a mai pierdut o dată la SAFI, şi încă o dată la FNI. Iar dacă s-ar mai inventa un "fond de investiţii", în realitate un joc piramidal de luat bani de la credulii săraci şi de alimentat buzunarele cît desagii ale "inventatorilor" respectivei escrocherii plus ale clienţilor politici şi nepolitici din păienjenişul relaţiilor lor, omul nostru amărît dar lacom de cîştig mare şi imediat ar mai pierde o dată.
Mi-ar fi plăcut să dau în acest top al bogaţilor realizat şi publicat de revista Capital şi de alte nume decît cele ştiute de vreo zece ani încoace. Dar, ca şi stăpînii politici care sînt aceiaşi de aproape un deceniu şi jumătate, nu se arată schimbări semnificative nici pe tabla de joc a marilor averi. A celor la vedere, se înţelege, pentru că mulţi vor fi fost dezamăgiţi, ca şi mine, să nu-l găsească între primii zece bogaţi pe primul nostru ministru Adrian Năstase. Poate la anu. Şi atunci doar în situaţia în care şeful guvernului va pierde şi alegerile şi partidul şi se va retrage la ferma de la Cornu-evident, a soţiei- pentru a se îngriji de creşterea găinilor.
Primii zece bogaţi din România au strîns în cei 14 ani de tranziţie nenorocită pentru cei mulţi dar mană cerească pentru clientela puterii politice nu mai puţin de 3 miliarde 650 de milioane de dolari- ceea ce înseamnă vreo opt procente din Produsul Intern Brut. Cam omul şi procentul, am putea spune.
Primul între bogaţi, ca şi anul trecut, e octogenarul Iosif Constantin Drăgan, cu o avere de 850 de milioane de dolari. L-am văzut de curînd la un post autohton de televiziune. Nu m-a interesat personajul, însă am reţinut răspunsul lui scurt, tăios, de Hagi Tudose, cînd a fost întrebat de gazda emisiunii: "Domnule Drăgan, aveţi o avere fabuloasă pentru un om din România, ce vă doriţi să faceţi cu ea?" Iosif Constantin Drăgan a răspuns, cu un scurt frison de panică: "Nu dau nimic, pentru nimeni". Povestioara asta a fost aşa, doar ca să ne descreţim frunţile şi să dăm bogatului tranziţiei toate cele ce sînt ale tranziţiei: păcatele mari şi mărunte adunate cumva de la noi toţi şi capitalizate, transformate în purcoaie de monezi: unele sunătoare, cele mai multe măsluite, de tinichea. Înţeleg resentimentarismul românilor cînd citesc topuri de acest gen. El vine în primul rînd din convingerea că averile nu au fost agonisite pe căi ortodoxe. Apoi, din luxul şi prostul gust afişate cu ostentaţie de bogaţii post-comunişti. În al treilea rînd, din convingerea că cea mai mare parte a averilor acumulate de o mînă de oameni sînt parte din munca lor: fie neachitată, fie prost plătită şi în plus supra impozitată pentru ca statul, explicit puterea politică să alimenteze în felul acesta un buget din care s-au scurs bani grei în buzunarele din topul în discuţie prin tot soiul de tertipuri şi cîrdăşii cu oamenii Puterii.
Tocmai de aceea găurile negre din economie au şi o altă faţetă, anume aceea a bancnotelor verzi din conturile private. Căpuşarea marilor întreprinderi cu pierderi este doar una din reţetele de succes ale aşa numitelor "genii financiare" ce se regăsesc în topul bogaţilor din România.
Escrocheriile de mare anvergură, prin care sute de mii de oameni au fost atraşi în cursa unor cîştiguri mari şi imediate- o altă reţetă de succes pe care unii dintre oamenii noştri din topul bogaţilor au aplicat-o în mai multe runde, fără ca omul amărît dar lacom să descopere concluzia simplă că e tras pe sfoară. Cel care a pierdut bani la jocul piramidal "Caritas" în primii ani după 1990 nu a învăţat nimic: a mai pierdut o dată la SAFI, şi încă o dată la FNI. Iar dacă s-ar mai inventa un "fond de investiţii", în realitate un joc piramidal de luat bani de la credulii săraci şi de alimentat buzunarele cît desagii ale "inventatorilor" respectivei escrocherii plus ale clienţilor politici şi nepolitici din păienjenişul relaţiilor lor, omul nostru amărît dar lacom de cîştig mare şi imediat ar mai pierde o dată.
Mi-ar fi plăcut să dau în acest top al bogaţilor realizat şi publicat de revista Capital şi de alte nume decît cele ştiute de vreo zece ani încoace. Dar, ca şi stăpînii politici care sînt aceiaşi de aproape un deceniu şi jumătate, nu se arată schimbări semnificative nici pe tabla de joc a marilor averi. A celor la vedere, se înţelege, pentru că mulţi vor fi fost dezamăgiţi, ca şi mine, să nu-l găsească între primii zece bogaţi pe primul nostru ministru Adrian Năstase. Poate la anu. Şi atunci doar în situaţia în care şeful guvernului va pierde şi alegerile şi partidul şi se va retrage la ferma de la Cornu-evident, a soţiei- pentru a se îngriji de creşterea găinilor.
Publicitate