Cozile duminicale ale României

Cozile duminicale au reapărut în România. Încălţate fie în adidaşi fosforescenţi, fie în pantofi de gumă lucioşi, cozile îşi încep existenţa la ora la care bătrânele bavareze iasă de la slujba duminicală şi se încheie la ceasul în care familiile de italieni se reunesc pentru a-şi mesteca cu veselie spaghetele.

Însă România nu e populată nici cu bavarezi pioşi şi nici cu italieni familişti. România e populată duminical de cozi închinate premiului loteriei naţionale, ajuns la 12 milioane de euro. Oamenii care se bulucesc duminica în faţa agenţiilor de joc zâmbesc timid când sunt întrebaţi pentru ce stau la coadă. Nici unul nu crede că va câştiga. Atunci pentru ce stau în frig zeci de minute? Poate că totuşi, cine ştie...

Ştie segmentul de vârstă mai cu experienţă care vorbeşte la coadă despre aranjamentele la loterie şi despre corectitudinea de pe vremuri. Cei mai tineri visează cu ochii deschişi povestind ca în glumă, viitoarele lor isprăvi de milionari. Glumă-glumă, dar fiecare speră cu seriozitate în suflet că de mâine visele vor deveni realitate.

Şi în SUA loteria are premii uriaşe. Dar sistemul american nu permite ridicarea întregului premiu în bani, acesta fiind eşalonat în mai multe tranşe de-a lungul a câtorva zeci de ani. Îmbogăţirea peste noapte prin noroc nu este favorizată pe noul continent. La noi în schimb, lumea îşi cumpără bilete, încurajată şi de ştirile televizate. În urmă cu 2 luni nici o televiziune nu anunţa în direct că premiul de 5 milioane de euro la loto nu a fost câştigat. Prin urmare românilor le erau indiferente cele 5 milioane. Astăzi însă, consecutiv avalanşei de reportaje despre loterie, interesul pentru marele premiu este imens, deşi pentru românul de rând diferenţa dintre 5 şi 12 milioane de euro este una mai curând...metafizică.

Cârcotaşii spun că loteria este impozitul plătit de români pe prostie. În realitate românii fac coadă în frig la loto pentru a-şi cumpăra speranţă. Speranţa rămâne cea mai firavă şi inofensivă nălucă eliberată din cutia Pandorei. Se vede că trăim totuşi vremuri mai bune. În urmă cu 18 ani, duminica, românii făceau cozi pentru o nălucă de carne. Azi facem însă cozi la... speranţă.