Criza locurilor de cazare în centrele pentru refugiaţi

Multe paturi într-un spaţiu strâmt, mormane de haine peste tot şi un televizor. În mod cert, un apartament de doar două camere e mult prea mic pentru o familie formată din şase persoane. Cabinele de duş, fără uşi sau perdele, şi toaletele de la capătul holului sunt comune. Adică le folosesc ocupanţii tuturor locuinţelor de pe palier.

Intimitatea lipseşte cu desăvârşire, iar situaţia e aceeaşi indiferent că vorbim despre centrul pentru refugiaţi din Köln, Duisburg sau Frankfurt. Niciun oraş nu dispune de suficient spaţiu pentru aceşti oameni.

Sunt din ce în ce mai mulţi, iar numărul lor va creşte. Ministerul federal de interne a anunţat că, în primul semestru al acestui an, numărul cererilor de azil înregistrate în Germania a crescut la 43.000. Adică s-a dublat faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Mulţi refugiaţi sunt din Federaţia Rusă, Siria şi Afganistan.

Probleme mari în oraşele mari

Conform legii, fiecare land federal se ocupă, cu casă şi masă, de refugiaţii luaţi în primire. Şi fiecărui land îi revine un anumit contingent. Apoi solicitanţii de azil sunt distribuiţi în oraşe şi comune. Dar cum fiecare urbe se confruntă cu propriile greutăţi financiare, banii pentru cei nou-sosiţi sunt la limită.

Situatia devine critică mai ales în marile oraşe. În Köln, de exemplu, cele 30 de centre sunt ocupate la capacitate maximă. 1600 de străini trăiesc acolo, în aşteptarea reglementării statutului lor. Din lipsa spaţiului, administraţia oraşului renan a fost nevoită să cazeze 600 de persoane în hoteluri ieftine.

În opinia şefului Centrului pentru repartizarea locuinţelor sociale din Köln, Stefan Ferber, hotelurile ieftine sunt cea mai rezonabilă soluţie la ora actuală: "Am ales hotelurile fiindcă ştim că acolo există personal care se ocupă de bunul mers al lucrurilor, de funcţionalitatea locuinţelor. Hotelurile au, însă, dezavantajul de a fi destul de scumpe comparativ cu centrele noastre."

Totuşi, la această soluţie nu s-a ajuns de pe o zi pe alta, cum acuză unii politicieni locali. "Acum câţiva ani, toate administraţiile din landul Renania de Nord-Westfalia au fost înştiinţate că numărul refugiaţilor va creşte şi, în acest sens, li s-a pus în vedere să se pregătească, mai ales cu locuri de cazare", spune Claus-Ulrich Prölß, reprezentant al Consiliului pentru refugiaţi.

Pe drumul către libertate totală

În 2011, oraşul Köln a cheltuit 22 de milioane de euro cu întreţinerea solicitanţilor de azil. Doar 10% din sumă a fost acoperită din fonduri federale. Situaţia este similară şi-n cazul altor oraşe care au preluat refugiaţi şi care se simt lăsate baltă de către landuri şi federaţie.

"Da, am devenit dependenţi de ajutoare. Văd şi eu că se fac eforturi, dar avem nevoie de bani mai mulţi", recunoaşte Stefan Ferber. Construirea unor noi centre mai e problematică în Köln şi din cauza lipsei terenului intravilan.

În opinia lui Ferber, cea mai bună soluţie ar fi ca fiecare solicitant de azil să stea în propria locuinţă. În urmă cu mulţi ani, în oraşul de pe Rin, a prins contur proiectul "Managementul mutării". Refugiaţii sunt ajutaţi la găsirea şi obţinerea unei locuinţe, respectiv la mutare.

Prin intermediul acestui program, mii de persoane s-au stabilit în afara centrului, în locuinţe modeste, dar decente. O metodă prin care cheltuielile oraşului s-au redus în bună măsură şi pe care reprezentanţii Oficiului pentru Migraţie din Köln o recomandă şi altor localităţi din Germania.