Crize şi soluţii...

Din paginile cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG cititorul află că disputele dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tpriceanu durează deja de doi ani, că ele au atins apogeul, că periclitează coaliţia şi că din pricina lor România este privată la ora actuală şi de un ministru de externe. În noua membră a Uniunii Europene cearta permanentă dintre premier şi preşedinte face aproape inevitabilă scindarea coaliţiei – este mesajul acestui articol.

Un mesaj deloc încurajator la care se mai adaugă declaraţiile făcute ieri de premierul Tăriceanu potrivit cărora România nu trebuie să execute ordinele Uniunii Europene în dauna propriilor interese. Chiar dacă această aserţiune făcută într-un context data trecut deocamdată neobservată de presa internaţională ea se înscrie într-un cîmp ceva mai larg de disensiuni europene.

Fostul preşedinte al parlamentului European Klaus Hänsch a făcut la rîndul lui o declaraţie care ar trebui să le dea de gîndit indisciplinaţilor precum şi celor care boicotează proiectul Constituţiei Europene. Lăsînd la o parte precauţiile diplomatice, scrie NÜRNBERGER NACHRICHTEN, Hänsch a spus lucririlor pe nume: cui nu-i place în Uniunea Europeană, cine are de obiectat la declaraţia de la Berlin şi nu are de gînd să netezească calea constituţiei europene pînă în 2009, ar face bine să se întrebe dacă vrea sau nu să mai facă parte din comunitatea celor 27.

La recomandarea lui Hänsch putem subscrie mai degrabă din enervare decît din convingere crede LÜBECKER NACHRICHTEN dar astfel de recomandări sunt ineficiente mai ales dacă ele se fac auzite din Germania. In situaţia dată mai încurajatoare sunt îndemnurile euroactivistului Jean Claude Junker din Luxemburg deşi nimeni nu poate fi silit să participe la fericirea comunitară - conchide ziaurl din nordul Germaniei.

Fericirea unei comunităţi este condiţionată şi de o relativ echilibrată împărţire a avuţiei au constatat experţii în psihosociologie fără a preamări însă egalitarismul. Problema salariului minim face la ora actuală obiectul unor dezbateri încinse în Germania, alimentate şi de discrepanţa uriaşă creată între salariul mediu şi veniturile managerilor. Dacă social-democraţii pledează pentru formula salariului minim, partenerii de coaliţie creştin - democraţi împărtăşesc o linie neo liberală scrie BADISCHE TAGBLATT respingînd argumentele ideologice în această dispută, pe care PFORZHEIMER ZEITUNG o doreşte cît se poate de pragmatică.

WESTFÄLISCHE RUNDSCHAU, după ce întrevede în actualele controverse doar scenariul unui teatru politic şi uvertura unui divorţ mai apropiat sau mai îndepărtat între partenerii de coaliţie din Berlin, consideră că dezbaterile nu sunt generate de invidie ci de nevoia de „dreptate socială”. Motiv pentru care NEUE PRESSE se întreabă dacă pe lîngă introducerea unui salariu minim nu ar fi cumva recomandabilă şi fixarea unui salariu maxim? Fiindcă explozia salariilor manageriale este, nu în ultimă instanţă, şi expresia unei lăcomii fără margini care periclitează şi fundamentul democraţiei scrie WESTDEUTSCHE ZEITUNG.

Cu invidie privesc protestanţii şi catolicii din Irlanda de Nord spre bunăstarea şi avîntul economic al republicii Irlanda. Acum s-a ivit însă şi pentru ei şansa de a recupera acest recul scrie RHEINPFALZ comentînd evoluţia favorabilă a acestui vechi conflict. Ambele părţi şi-au dat seama că violenţele şi teroarea sunt lipsite de sens dar pînă la a cîştiga această certitudine, au trecut prea mulţi ani şi au fost secerate prea multe vieţi omeneşti relevă ziarul spaniol EL PAIS întrevăzînd în soluţia străvechiului conflict irlandez un exemplu şi pentru soluţionarea conflicutlui din ţara bascilor.

Conflictul iranian în schimb se agravează în urma capturării militarilor britanici iar dacă Teheranul şi-a imaginat că procedînd astfel va exercita presiuni asupra Londrei este limpede că s-a înşelat amar constată SALZBURGER NACHRICHTEN. Mesajul Teheranului ar fi următorul : cine duce o campanie antiiraniană riscă mult. Şi fiindcă regimul mullahilor nu vrea să rişte o confruntare directă cu Statele Unite, iritarea Londrei i s-a părut mai puţin primejdioasă.

Numai că jocul a devenit extrem de periculos atrage atenţia ziarul citat menţionînd că specialiştii ruşi părăsesc deja reactorul nuclear de la Busher faptul trecînd drept un indiciu al unui atac iminent care ar putea declanşa un incendiu devastator în întreaga regiune. Pe lista organizaţiilor teroriste internaţionale pe care anual o dă publicităţii departamentul american de stat talibanii nu mai figurează relevă LA REPUBBLICA nu fără a formula întrebarea: „ (...) dacă talibanii nu mai sunt terorişti împotriva cui luptă atunci americanii în Afganistan? Şi împotriva cui luptăm şi noi?”