Cu 75 de ani în urmă, Adolf Hitler prelua puterea în Germania

Acesta este bilanţul celui de al doilea război mondial, un război declanşat în numele ideologiei naziste de către unul dintre cei mai teribili dictatori, Adolf Hitler.

La 30 ianuarie 1933 în conformitate deplină cu prevederile Constituţiei în vigoare, Hitler a fost numit cancelar. El nu a venit la putere printr-un puci, ci a fost desemnat să ia puterea. Hitler era preşedintele celui mai putenic partid în parlament. Dar la nici unul din cele patru scrutinuri din 1932 nici el şi nici partidul lui nu au obţinut mai mult de 40 la sută din voturi. Între timp cărţile care s-au scris despre cum a fost posibilă venirea la putere a lui Hitler ocupă rafturi întregi de bibliotecă.

Cum a reuşit un om cu mintea rătăcită de 43 de ani, fără nici o experienţă administrativă să ajungă pe cale legală în cea mai înaltă funcţie a statului cel mai populat şi mai puternic economic din centrul Europei? Cum a reuşit un personaj care şi-a prezentat într-o carte scopurile criminale printre care şi pe acela de ex terminare a evreilor şi de declanşare a războiului de cucerire în direcţia estului, cum a reuşit un astfel de personaj să ajungă în fruntea poporului “poeţilor şi filozofilor” cum se considerau germanii a fi. Ce rol a jucat primul război mondial?. Ce rol a jucat criza economică mondială în urma căreia fiecare al treilea angajat german a devenit şomer? Şi ce rol a jucat teroarea prin care armata partidului de peste mai multe sute de mii de fideli ai lui Hitler s-a răspândit în toată ţara?

Un lucru este cert. Elitele conservatoare care l-au ajutat cu 75 de ani în urmă pe Hitler să ia puterea, s-au înşelat. În primul cabinet doar trei din 11 membri au fost nazişti. Şi speranţa celor 60 la suă dintre germani care nu l-ar fi ales niciodată pe Hitler că el va dispărea aşa cum s-a întîmplat şi cu alţii înaintea sa s-au dovedit a fi fost o socoteală greşită.

dată ajuns la putere Hitler a creat doar în câteva luni o dictatură bazată pe teroare. În februarie a fost suspendată libertatea presei şi cea de adunare, în martie a urmat deposedarea de putere a parlamentului, apoi a guvernelor de land. In mai a urmat dizolvarea sindicatelor libere, în iulei interzicerea tuturor partidelor în afara celui nazist. În aprilie a început şi primul boicot contra magazinelor evreilor, ca şi interdicţia de a profesa pentru medicii, avocaţii, ziariştii, profesorii evrei, care au fost concediaţi. În primăvara lui 1933 au fost înfiinţate primele lagăre de concentrare.

Toatea acestea s-au întâmplat doar în câteva luni, fără ca cineva să se fi opus într-o formă oarecare. Dimpotrivă : germanii aveau să aprobe în număr din ce în ce mai mare regimul lui Hitler. Aceasta este culpa germanilor, care pentru stabilitate economică şi politică au acceptat fără să clipească pierderea tuturor libertăţilor cetăţeneşti.

Germanii nu ar fi fost în stare să se elibereze de sub dictatura lui Hitler de unii singuri. Şi de aceea cheia zilei de 8 mai 1945, ziua capitulării Germaniei după cel de al doilea război mondial se află pe data de 30 ianuarie 1933, când lui Hitler i s-a oferit puterea.

Ce învăţăminte se pot trage aşadar din această tragedie ?

În primul rând faptul că democraţia are nevoie de democraţi şi ea trebuie învăţată, mereu şi mereu. Nimeni nu poate ordona nimănui să practice democraţia. În al doilea rând democraţia trebuie să fie aptă însă de a se apăra. Virtutea de bază a democraţiei, toleranţa ia sfârşit atunci când în joc este însăşi democraţia.