De câtă integrare are nevoie Germania?

Membru marcant în Consiliul de conducere al Băncii Centrale germane, Thilo Sarrazin, a depăşit prin declaraţiile sale graniţele corectitudinii privind declaraţiile publice. Patronatul Băncii Centrale (Deutsche Bundesbank) a reacţionat imediat şi l-a degradat pe fostul senator de Berlin.

În ceea ce priveşte tema propriu-zisă, integrarea, faptul că majoritatea populaţiei din Germania aprobă declaraţiile făcute de Sarrazin nu joacă în această dezbatere niciun rol. Trebuie ţinut cont de faptul că un manager al Băncii Centrale germane, responsabil cu afacerile monetare ale Republicii Federale, nu are calificarea de a face comentarii privind politica de integrare a imigranţilor.

Totuşi, declaraţiile sale nu pot fi cu totul ignorate, mai ales pentru că ele conţin un sâmbure de adevăr. Sarrazin tace acum, dar dezbaterile continuă, ceea ce este un lucru bun. Chiar dacă polemica managerului de la Deutsche Bundesbank a fost departe de corectitudinea politică necesară, ea a adus în prim plan mai multe întrebări interesante: Oare politica de integrare germană din ultimele decenii a fost greşită? De ce nu recunosc germanii că Republica Federală este o ţară de imigraţie? Ce se poate face pentru ca măsurile de integrare să aibă un efect vizibil, chiar şi la cei care de fapt nu vor să se integreze, pentru că trăiesc bine şi fericiţi într-o societate paralelă?

Declaraţiile controversate ale lui Tilo Sarrazin au stârnit o dezbatere publică purtată până în prezent doar pe ascuns. Pentru a pune punctul pe i: Germania nu are o problemă cu toţi imigranţii, ci doar cu o mică parte a acestora şi mai ales cu cei care provin din familii de condiţie precară din Turcia. Cei care critică deschis problemele generate de "societatea paralelă" care se regăseşte în multe din marile oraşe germane este adeseori acuzat de rasism, iar unele Asociaţii pentru susţinerea imigranţilor ignoră faptul că mulţi dintre aceştia au rămas blocaţi într-o cultură şi tradiţie care nu sunt compatibile cu principiile de bază ale societăţii germane.

Aici se mai pune o întrebare de bază: de câtă integrare are nevoie Germania? Răspunsul: în orice caz de mai multă, decât este cazul în prezent. Un mare pas în direcţia bună a fost făcut în anul 2006, când diferite Asociaţii pentru susţinerea imigranţilor, dar şi reprezentanţi ai firmelor germane şi instituţii de stat s-au reunit sub egida ministerului federal de interne pentru a discuta despre posibilele măsuri care pot fi adoptate pentru a garanta o mai bună integrare a imigranţilor. Între timp, dezbaterile au adus primele rezultate. Imigranţilor le sunt oferite cursuri speciale în care nu învaţă doar limba germană, ci au şi acces la informaţii despre cultura şi sistemul politic al Republicii Federale. Mai mult, unele cursuri sunt combinate cu o practică în diferite firme germane, iar copiii de vârstă preşcolară învaţă din timp limba germană. Participarea la astfel de cursuri nu este voluntară. Dacă instituţiile de stat solicită din partea unei familii să participe la un astfel de curs, iar imigranţii refuză, statul poate recurge la diminuarea ajutoarelor sociale.

Toate aceste măsuri sunt un pas înainte şi trebuie adoptate de administraţiile locale repede şi consecvent, cu toate că încă lipsesc ţelurile concrete sau limita de timp în care acestea trebuie să fie atinse.

Autor: Verica Spasovska/ M.P.
Redactor: Robert Schwartz