De ce le place germanilor să pună bani la ciorap?

Cine fumează zeci de țigări pe zi încă din adolescență sau își roade unghiile din copilărie, știe cel mai bine că viciile sunt greu de învins. Nu-i deloc ușor să te lași de un obicei prost. Dar încercați să vă lăsați de unul bun - veți afla că provocarea e și mai mare. Credeți-mă, vorbesc din experiență.     

Când m-am mutat din Irlanda în Germania acum șase ani, mi-am dat seama foarte repede că aici nu există obiceiul de a-i mulțumi șoferului de autobuz că m-a dus la destinație. Cu toate acestea, continui să-i adresez un "dankeschön" politicos înainte de a coborî, ignorând aparent confuzia sau chiar disprețul provocate de gratitudinea mea. Cu cât te obișnuiești mai mult să fii virtuos și cuminte, cu atât e mai greu să te oprești.     

O obsesie seculară  

Niciun alt exemplu nu ilustrează acest principiu mai bine decât obsesia seculară a germanilor de a pune bani deoparte. Obiceiul e un element profund al spiritului național, a supraviețuit războaielor, hiper-inflației și regimurilor totalitare. 

Pentru a afla mai multe, am mers la Muzeul German de Istorie din inima Berlinului, unde m-am întâlnit cu Robert Muschalla, curatorul unei expoziții intitulate Economisirea - Istoria unei virtuți germane. Eram pregătită pentru o discuție economică și mi-am notat câteva cifre în prealabil, cum ar fi "299 de miliarde de dolari" - suma totală a banilor pe care germanii îi pun, probabil, deoparte până la sfârșitul anului. M-am gândit și la o poantă potrivită: "Cel mai mare excedent din lume - un titlu pe care germanii l-au păstrat, altfel decât în cazul titlului de campioană mondială la fotbal!"   

Am înțeles însă repede că nu-i vorba doar de aspectul economic. "Timp de 150 de ani, economisitul era în primul rând o formă de control social", mi-a explicat Robert Muschalla.

Dincolo de teoriile economice, aceasta e baza expoziției care prezintă o serie de documente și obiecte, datând de la începutul secolului 19 până astăzi, pentru a ilustra nemuritoarea poveste de dragoste a germanilor cu economisirea banilor. 

Industrializarea ca factor cheie

Istoria aceasta a început cu procesul de industrializare. Odată cu creșterea populației și a sărăciei, băncile erau prezentate ca niște entități binevoitoare, care îi ajută pe cei aflați în dificultate. 

Muncitorii care puneau bani deoparte erau considerați superiori din punct de vedere moral în comparație cu cei care își dădeau salariul pe băutură și jocuri de noroc. În plus, era mai mic riscul ca ei să se revolte - acesta e punctul de pornire al argumentului lui Muschalla că obiceiul de a economisi bani își are originile într-o formă a controlului social. Dacă aveți impresia că e o teorie trasă de păr, gândiți-vă ce făceau muncitorii francezi în timpul în care cei germani își completau cuminți hârtiile pentru bancă.

"În Franța izbucneau revolte, în Germania se puneau bani deoparte", spune Muschalla, care consideră că aceste obiceiuri naționale persistă și astăzi. "Dacă vă uitați la conflictele sindicale, veți vedea că muncitorii francezi sunt pe baricade. În schimb, în Germania suntem mândri dacă ambele tabere se așează la aceeași masă. Asta spune multe despre diferențele dintre țările europene."

Ca jurnalistă, care se ocupă în primul rând de subiecte economice, am cam obosit să tot scriu despre excedentul comercial al Germaniei și despre vistieriile ei pline. Așadar, ideea că economisitul e și o formă a condiționării sociale și politice reprezintă o alternativă fascinantă la narațiunea actuală despre germanii cei cumpătați, care rezistă tentațiilor.

În același timp, e o teorie care ne amintește de vremuri întunecate din istoria țării. În anii 20, când economiile germanilor erau decimate de hiper-inflație, naziștii îi învinovățeau pe evreii care dădeau bani cu împrumut. În școli și la locul de muncă, economisirea a început să fie ridicată la rangul de act patriotic. A împrumuta bani sau a investi a devenit un viciu din perspectiva ideologiei naziste.

În acea perioadă, nu merita să pui bani deoparte. Zeci de mii de germani s-au înscris în 1938 pentru un program de economii care îi promitea fiecăruia o mașină Volkswagen ieșită direct din linia de producție a fabricii din Wolfsburg. S-a dovedit a fi o investiție dezastruoasă. Când a izbucnit războiul, mulți dintre muncitorii care urmau să producă automobile au fost trimiși pe front, iar cei care au rămas în fabrică au produs echipament militar. În final, nimeni nu și-a primit mașina visată. 

Expoziția de la Berlin are succes, Muschalla primește telefoane din țări îndepărtate ca Argentina sau Canada. El a povestit însă că în Germania mulți oameni sunt iritați de legătura pe care a făcut-o între promovarea economisitului și antisemitism. "Există o reticență de a ieși dintr-o definiție economică îngustă", spune Muschalla, "pentru că trebuie să te uiți mai atent la tine însuți."

E un aspect interesant când încercăm să înțelegem economia germană. În fond, ceea ce facem cu banii noștri reflectă felul în care ne tratăm semenii - iar asta spune multe despre ceea ce suntem cu adevărat, o combinație ciudată de virtuți și vicii.