Democraţia, China şi Târgul din Frankfurt

Până la urmă au venit. Prezenţa celor doi autori chinezi extrem de incomozi pentru regimul comunist chinez n-a putut fi până la urmă evitată, deşi responsabilii de la Beijing şi organizatorii Târgului de Carte de la Frankfurt au făcut tot ce le-a stat în puteri spre a-i împiedica să vină.

Pentru prima oară de când a preluat conducerea Târgului din Frankfurt, cea mai amplă manifestare de acest gen din lume, Juergen Boos s-a văzut silit să-şi ceară scuze. Culmea este însă că le-a cerut iertare nu celor doi autori independenţi, cărora instituţia sa le retrăsese invitaţia de a participa la simpozion, ci delegaţiei regimului chinez.

De teama unui boicot al reprezentanţilor oficiali ai Beijingului, conducerea târgului din Frankfurt se pliase anterior revendicărilor comuniste şi procedase la revocarea celor două invitaţii. În faţa crescândei presiuni a opiniei publice germane, Juergen Boos şi Peter Ripken, organizatorii nefericitului simpozion, cedaseră din nou, acceptând noua invitaţie adresată celor doi scriitori chinezi de către Pen-Clubul german, asociaţia autorilor din Republica Federală.

Simpozionul, şi odată cu el şi ciocnirea dintre cuvântul liber, propagandiştii comunişti şi obedienţa occidentală a avut loc sâmbătă, 12 septembrie. Când cei doi critici ai regimului chinez au început să vorbească, trimişii oficiali ai Beijingului s-au grăbit să părăsească sala. Dar au rămas în clădire. S-a produs o pauză, iar şeful Târgului din Frankfurt le-a cerut scuze activiştilor comunişti pentru o aşa-zisă „comunicare deficitară”. Politrucilor chinezi le-a fost de-ajuns ca să se întoarcă.

Slalomul executat de responsabilii Târgului din Frankfurt nu e greu de explicat. China e invitata de onoare a actualei ediţii a Târgului de Carte. Era de înţeles ca organizatorii târgului să dorească să ofere o platformă de discuţii la care să participe şi regimul chinez. Cu atât mai mult cu cât China reprezintă cea mai amplă piaţă de carte din lume.

„Vrem să vorbim cu China, şi nu despre ea”, au tot afirmat apăsat mai-marii germani ai Târgului. Or, în faţa ameninţărilor autorităţilor chineze, conducerea Târgului se speriase şi începuse să dea din colţ în colţ.

Un salon de carte nu este însă o expoziţie de mezeluri, ci o piaţă a ideilor şi a cuvântului liber exprimat. Că organizatorii occidentali ai acestei pieţe confundă China cu regimul ei totalitar e o tristă comedie şi o stupiditate imensă, dacă nu e pur şi simplu indiciul corupţiei sau al unei atitudini rău-voitoare.

De-a dreptul revoltătoare este însă obedienţa manifestată de responsabilii din Frankfurt în reacţie la presiunea unei tiranii chineze, ce stăruie să controleze la sânge falsa imagine de „armonie” totală a imperiului de mijloc, imagine pe care încearcă în zadar s-o proiecteze către lumea liberă.

Întrucât oficialităţile Târgului n-au demisionat încă, aşa cum ar fi fost normal într-o democraţie apuseană, scandalul iscat de laşitatea lor în faţa regimului comunist n-a atins încă proporţiile sale fireşti.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu