Dezbatere la vârf: cum trebuie să decurgă tranziţia din Egipt

Participarea la conferinţa de la München a devenit obligatorie pentru orice expert militar care se respectă, fiind de asemenea recomandată şi liderilor politici relevanţi. Şeful conferinţei, Wolfgang Ischinger, subliniase înaintea reuniunii că, din pricina lipsei de spaţiu, s-a văzut nevoit să refuze o serie întreagă de personalităţi doritoare să participe la discuţiile din capitala Bavariei.

Membri elitelor politice de pretutindeni ar fi urmat, potrivit proiectului iniţial, să abordeze la München chestiunea perenă a Afganistanului, precum şi riscul războaielor cibernetice, de genul celui prin care virusul informaţional Stuxnet a paralizat recent instalaţiile nucleare iraniene.

Dar revoluţiile din nord Africii au modificat radical agenda şefilor de stat şi de guvern, a miniştrilor şi parlamentarilor sosiţi la München din nu mai puţin de 50 de ţări.

Printre ei s-au numărat secretarul general al ONU, Ban Ki Moon, şefa diplomaţiei americane, Hillary Clinton, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, premierii Marii Britanii şi Israelului, Cameron şi Netanyahu, precum şi ministrul de externe rus, Lavrov.

Toţi invitaţii - şi nu doar membri Cvartetului internaţional pentru Orientul Apropiat, care au cerut Israelului reluarea grabnică a negocierilor cu palestinienii - au acordat un maxim interes evenimentelor din Egipt.

Trimisul special al preşedintelui Obama în Egipt, Frank Wisner, un excelent cunoscător al situaţiei, devreme ce a fost ambasadorul SUA la Cairo, a stârnit o veritabilă furtună. Wisner a afirmat sâmbătă că "e vital ca tranziţia puterii să se producă în condiţiile prezenţei la putere a actualului preşedinte al ţării, Hosni Mubarak".

Declaraţia sa a iscat un ciclon de proteste, la care administraţia Obama a replicat băgând rapid capul în nisip.

Administraţia americană ceruse „o tranziţie ordonată şi paşnică a puterii, care să înceapă imediat". La Washington s-a afirmat în context că părerea lui Wisner ar fi „doar a lui, o opinie personală care nu angajează cu nimic guvernul de la Washington"…

Estimărilor preponderent pesimiste ale experţilor americani şi israelieni, care consideră probabilă deturnarea, de către islamişti, a revendicărilor democraţilor egipteni şi confiscarea, pe model iranian, a revoluţiei anti-Mubarak de către Frăţiile Musulmane, le-a răspuns premierul britanic David Cameron.

Potrivit liderului de la Londra, restabilizarea situaţiei din Egipt şi din regiune ar depinde de o „rapidă tranziţie a puterii", în speţă de grabnica adoptare de "schimbări şi de reforme".

La rândul ei, şefa executivului german, Angela Merkel, a susţinut ideea unei "schimbări organizate" şi a avertizat faţă de pericolul "haosului şi a unui vid de putere", care ar fi extrem de periculos dacă ar apărea în Egipt, "cea mai populată ţară arabă".

În fine, secretarul general al ONU, Ban Ki Moon a afirmat că organizaţia mondială ar fi „revendicat întotdeauna schimbarea şi un plus de democraţie în lumea arabă, în special din 2002 încoace".

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu