Dialog imposibil între Preşedinte şi magistraţi

Consiliul Superior al Magistraturii s-a întrunit astăzi cu scopul de a valida interimatul judecătoarei Lidia Bărbulescu la conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Fostul preşedinte al Curţii, Nicolae Popa, a împlinit, la 1 septembrie, 70 de ani şi urmează să plece la pensie, iar magistraţii au amînat momentul unei propuneri pentru o altă numire, preferînd un interimat.

Or, preşedintele Traian Băsescu a venit special la şedinţa CSM ca să atragă atenţia că este nevoie de o înnoire reală a sistemului şi de o numire asumată integral. „Interimatul este la limita legii şi nu are nici o justificare", a spus Preşedintele adresîndu-se membrilor CSM, "doar dacă faceţi jocuri politice, dacă aşteptaţi ceva...“

Preşedintele Traian Băsescu a susţinut mereu, de-a lungul mandatului său, primenirea aparatului judecătoresc, susţinînd, de exemplu, legea propusă în anul 2005 de ministrul de Justiţie, Monica Macovei, care, dacă ar fi fost adoptată în forma iniţială (respinsă de Curtea Constituţională), ar fi condus la pensionarea mai multor judecători de la Înalta Curte.

Justiţia, domeniul cel mai puţin reformat

De fapt, sistemul judiciar este singurul domeniu din România în care înalţi demnitari ai statului comunist şi-au păstrat poziţiile, deoarece, în procesul transformărilor democratice, a fost instituită inamovibilitatea judecătorilor mai înainte ca sistemul să fie epurat de magistraţii legaţi prea strîns de vechiul regim.

Nici măcar colaboratorii Securităţii nu au fost epuraţi, în ciuda legii promovate de Monica Macovei şi care a fost cu totul ignorată de CSM. Preşedintele Traian Băsescu avea să spună de mai multe ori că inamovibilitatea a fost în mod pripit instituită.

Momentul în care conservatorismul în sensul său negativ s-a manifestat cu toată puterea a fost anchetarea fostului prim ministru Adrian Năstase şi cînd a fost vădit că există o reţea de dependenţe care leagă mediul politic, ÎCCJ şi Curtea Constituţională. Dacă lupta împotriva corupţiei este astăzi în linii mari un eşec, acest lucru se datorează şi acestui tip de conservatorism din aparatul judiciar.

Magistraţii îşi subminează singuri independenţa

Astăzi, la CSM, Preşedintele a vorbit pe şleau. „Aşteptaţi alte vremuri", a spus Preşedintele, adresîndu-se magistraţilor, "pentru a face abia atunci numiri defintive. Dar acest lucru înseamnă că dumneavoastră vă subminaţi singuri independenţa pe care o clamaţi“.

Preşedintele a sugerat, desigur, că CSM aşteaptă alegerile prezidenţiale în speranţa că o să cîştige Mircea Geoană, reprezentantul partidului care a susţinut mereu vechile structuri comuniste nereformate.

În acelaşi plan de preocupări, Preşedintele a criticat faptul că mulţi magistraţi stau cu deciziile de pensionare în buzunar, dar nu pleacă la pensie căutînd să beneficieze cît mai mult de avantajele sistemului.

Diferenţe radicale de optică

S-a produs însă o veritabilă revoltă. Magistraţii l-au acuzat pe preşedinte că nu face decît să submineze sistemul judiciar şi să-i diminueze autoritatea în faţa societăţii.

"Eu nu cred", a spus judecătorul Dan Lupaşcu, membru CSM, "că ar trebui să speculăm aceste probleme foarte grave ale Justiţiei în alte scopuri. Sincer, eu, cît mai rămân în acest Consiliu, vreau să se mişte Justiţia, dar Justiţia merge din ce în ce mai prost şi, din păcate, dumneavoastră, în loc să o ajutaţi, o afundaţi mai adînc".

Dan Lupaşcu mai reproşase Preşedintelui că a venit la şedinţă ca să comunice un mesaj şi nu să conducă efectiv şedinţa şi să dezbată problemele la ordinea zilei. Mona Pivniceru, preşedinta AMR, reluase tematica salariilor, criticînd încă odată legea unică de salarizare care nu ar oferi magistraţilor o poziţie socială destul de proeminentă.

S-a remarcat că magistraţii au resentimente puternice faţă de Preşedinte, deoarece, în opinia lor, criticile Preşedintelui şi ale altora care au consolidat imaginea negativă a Justiţiei în ochii opiniei publice, au slăbit forţa de negociere a magistraţilor atunci cînd s-a discutat legea de salarizare unitară.

Diferenţa de optică dintre Preşedinte şi magistraţi a fost radicală. Dacă Traian Băsescu a vorbit despre independenţa magistraţilor din punct de vedere moral, altfel spus din perspectiva actului de judecată, magistraţii au părut preocupaţi excesiv de partea materială a condiţiei lor sociale şi de autonomia magistraturii faţă de alte compartimente ale societăţii.

Aşa după cum a susţinut ritos Mona Pivniceru, magistraţii nu recunosc nici acum (după decizia Curţii Constituţionale) faptul că nu aveau dreptul constituţional de a-şi trasa singuri salarii şi sporuri, considerînd că ar fi vorba de o interpretare abuzivă.

Ambianţa a devenit de-a dreptul explozivă atunci cînd preşedintele a susţinut că protestele recente ale magistraţilor faţă de legea de salarizare reprezintă o grevă mascată şi aşadar o încălcare a legii.

Starea societăţii româneşti este însă cu totul dramatică, deoarece s-a văzut astăzi că între Preşedintele republicii şi cei mai înalţi reprezentanţi ai Justiţiei nu mai există nici o cale de dialog.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Cristian Ştefănescu