Din nou: muncitori români în grevă pe şantiere din Germania

14 muncitori români în construcţii se plâng că nu şi-au primit banii de luni de zile. Ei nu cer bani în plus, dar nici mai puţin decât cei pentru care au lucrat şi care le-ar fi fost promişi atunci când au ales drumul străinătăţii. În România ei au fost racolaţi de o firmă care le-a promis la plecare salariul minim pe economie în Germania.

Că banii lipsesc e una, dar mare le-a fost surpriza să afle că în Germania ei nu sunt angajaţi, ci fiecare dintre ei a deschis o firmă. În faţa legii românii sunt întreprinzători privaţi cu drepturi dar mai ales cu obligaţii. Obligaţii de care nu s-au achitat, pentru că habar nu aveau de ele. Nici de hârtiile pe care le-au semnat.

Cadrul juridic şi aspecte politice

Problema de fond nu este însă faptul că românii au venit la muncă în calitate de antreprenori, pentru că fiecare cetăţean al UE are acest drept. Ci faptul că, susţin ei, nu au ştiut. Sindicatul IG BAU susţine sus şi tare că, vezi Doamne, apără interesele românilor. Greu de crezut având în vedere că abordează situaţia lor dintr-un punct de vedere juridic complet greşit.

Mai degrabă am putea spune că IG BAU militează pentru protecţia locurilor de muncă ale cetăţenilor germani, care în calitate de angajaţi primesc într-adevăr un salariu minim negociat în contractul tarifar pe ramură. Un întreprinzător privat nu este obligat să menţină un prag minim al venitului, astfel că dumpingul salarial devine, probabil, un pericol în opinia sindicatului.

Poveşti contradictorii

De la cadrul juridic înapoi la muncitorii români. Andreas Schmitz, avocatul societăţii care i-a angajat respinge acuzaţiile şi serveşte o cu totul altă poveste.

„Din câte ştiu de la mandatarul meu, fiecare român care lucrează în construcţii aici în Germania a semnat un contract de subantrepriză. Contractul a fost tradus în limba română. În acelaşi timp, românii au înfiinţat o societate la autoritatea responsabilă, au primit adeverinţa de liberă circulaţie pe teritoriul Germaniei şi au fost înregistraţi la autorităţile fiscale. În tot acest timp muncitorii au fost însoţiţi de un traducător, aşa că pornesc de la premiza că fiecare dintre ei a ştiut ce semnează”.

Bun. Deci i-aţi ajutat să-şi deschidă firme. Dar banii restanţi unde sunt? Întrebarea a fost întâmpinată cu un teanc de chitanţe semnate de muncitori. Dar ele nu atestă nici pe departe că românii şi-ar fi primit banii, aşa cum susţine avocatul firmei Exact Bau. Singurul fapt care reiese din chitanţele respective este că, la un moment dat, muncitorii au primit 100 EUR săptămânal pentru mâncare. Reprezentantul legal motivează lipsa anumitor documente printr-o razie a autorităţilor vamale, care ar fi confiscat hârtiile. O anchetă a procuraturii este de asemenea în desfăşurare.

Amintirile sunt încă vii...

Cazul din Koeln are toate elementele comune cu cel recent din oraşul Ratingen. Sunt românii victimele unei înşelătorii? Avocatul Peter Assmann instrumentează 19 cazuri împotriva firmei Exact Bau.

„Românii ar activa pe piaţa germană ca întreprinzători privaţi, ba chiar s-ar fi şi asociat – a afirma aşa ceva este o prostie monumentală. În primul rând ei ar trebui să ştie că fac asta. Apoi ar trebui să aibă cunoştinţe de limba germană care să le permită să aibă o activitate antreprenorială. Nemaivorbind că trebuie să dispună şi de mijloacele logistice aferente, cum ar fi unelte, echipament ş.a.m.d. Niciuna din aceste condiţii nu este îndeplinită în acest caz”.

Nu se poate spune totuşi că muncitorii români nu au nimic. Ceva au din plin: datorii peste datorii. Iar pe lângă asta mai vine şi situaţia de acasă, orice altceva decât fericită.

Dacă muncitorii îşi vor vedea vreodată banii este greu de spus. Dar probabil şi mai grea va fi sarcina tribunalelor, care trebuie să stabilească dacă sunt legale circumstanţele în care ei au venit la muncă în Germania.