Disonanţe euro-africane

Summitul africano - european a relevat noi aspecte ale modificării echilibrului de forţe. La Lisabona, continentul negru nu s-a mai prezentat în postura de solicitant ci de partener curtat economic de China şi de Statele Unite interesate să instituie un comandament central scrie STUTTGARTER ZEITUNG. In noua partidă de poker - completează ziarul citat ideea - Europa nu dispune de cele mai bune cărţi de joc. De ce?

Un posibil răspuns îl furnizează DIE WELT care azi, pe prima pagină, scrie: Europa, principalul donator de ajutoare de dezvoltare se dezobişnuieşte mult prea încet să perceapă Africa şi altfel decît un continent bîntuit de războaie, foamete, sărăcie şi suferinţă şi să o accepte drept o imensă piaţă de desfacere şi un continent plin de resurse în timp ce chinezii sunt deja prezenţi, luînd fără scrupule tot ce se poate lua. Or, Europa nu poate proceda îastfel. Summitul s-a adeverit un eşec. Africanii, siguri de sine, se simt mai puternici decît sunt în realitate ceea de demonstrează cît de lungă este calea pînă la dialogul de la egal la egal cu Europa şi pînă la respectarea principiului că şi în afaceri este nevoie de un dram de morală - conchide marele ziar german.

Există o motivaţie morală a torturii? Întrebarea pare a rămîne fără răspuns după ce o parte a dovezilor referitoare la metodele la care CIA a recurs în interogarea suspecţilor de activităţi teroriste au fost distruse. Dar, scrie THÜRINGER ALLGEMEINE , cel puţin la fel de scandaloasă este aroganţa cu care liderii de la Washington îşi permit să decidă ei cînd poate fi vorba de tortură şi cînd nu.

Tot sub incidenţa moralităţii cade şi dezbaterea care are loc în Germania în jurul salariilor managerilor, coaliţia descoperind subit, exact în ajunul Crăciunului, că avuţiile republicii federale sunt inegal distribuite scrie RHEIN NECKAR ZEITUNG şi se întreabă, nu fără ironie, dacă din moment ce poate fi stipulat un salariu minim pentru muncitori de ce nu este posibilă fixarea unui salariu maxim pentru manageri.

Şi chiar dacă problema nu poate fi reglementată prin lege opinează MÄRKISCHE ODERZEITUNG, cu toţii, în frunte cu Angela Merkel, sunt de acord că pofta de căpătuială a micii caste manageriale trebuie curmată. Curmat trebuie şi potenţialul conflictual pe care situaţia provinciei Kosovo continuă să-l deţină, obiectiv deloc uşor de atins devreme ce, crede NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, eforturile troicii de a afla o soluţia acceptabilă pentru provincia locuită în proporţie de 90% de albanezi au eşuat.

Ziarele nu scapă din vedere la acest început de săptămînă nici controversata vizită a liderului libian Muammar Ghaddafi la Paris. LE FIGARO pledează pentru aşa numita „Realpolitik” şi scrie „spre deosebire de opiniile simpliste,Franţa nu este pe cale de a se prostitua în faţa unui tiran de operetă ci mai degrabă guvernul ţării practică o politică care încurajează unele ţări să o ia pe calea cea bună. Libia se află în această situaţie”.

Guvernele Europei se confruntă la ora actuală cu prea multe inegalităţi de dezvoltare, interese şi tradiţii culturale constată CORRIERE DELLA SERA, pornind de la actuala situaţie internaţională.

În sfîrşit , dacă DIE WELT consacră o recenzie ultimului roman al scriitoarei Carmen Francesca Banciu, originară din România, intitulat „Cîntecul unei mame triste”, SCHWÄBISCHE TAGBLATT publică o cronică a filmului „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile” a regizorului Cristian Mungiu, decretat recent drept cel mai bun film european avînd cea mai bună regie.