După alegerile din Franţa

Nici nu au trecut 40 de ore, de când Mireille Mathieu intona Marseillaisa pe Champs Elysees în onoarea noului preşedinte ales, Nicolas Sarkozy. Astăzi, imnul Franţei va fi din nou de auzit pe marele bulevard parizian, doar că la tribună se va afla Jaques Chirac, iar garda de onoare va purta uniforma de gală: Franţa celebrează azi capitularea Germaniei în urmă cu 62 de ani.

În fond, o ocazie bună pentru a-l cunoaşte şi pe noul preşedinte. Dar Sarkozy a dispărut. El s-a retras pentru a reflecta asupra mandatului său prezidenţial, cel puţin aşa a lăsat de înţeles, dar în primă instanţă nimeni nu ştia unde se află. Între timp, secretul a ieşit la iveală: Sarkozy e în Malta pentru 2 sau 3 zile.

Sarkozy şi prima promisiune electorală

Probabil că se gândeşte şi cum să-şi îndeplinească prima promisiune din campania electorală: formarea unui cabinet redus la jumătate faţă de cel actual. Numai 15 posturi sunt de dat, şi toţi care au participat la campanie strigă acum în gura mare „aici, aici”... „El a subliniat în mod repetat: îi vrea pe cei mai buni, dar un pic altfel, pentru că dorim să ne deschidem”, spune purtătorul de cuvânt al lui Nicolas Sarkozy.

Tradus: Măcar câteva portofolii vor reveni politicienilor de centru, nu pentru că nu s-ar găsi oameni capabili în propria tabără, ci pentru a recompensa implicarea unor reprezentanţi ai Uniunii de Centru în victoria lui Sarkozy. În seara alegerilor, Francois Fillon, ministru al educaţiei până în 2005, se afla de partea lui Sarkozy. „Puteţi să-mi puneţi întrebarea din câte părţi doriţi, eu tot nu voi răspunde. Toate la timpul lor”, spune Fillon.

Cea de-a doua promisiune

Probabil că momentul potrivit va fi predarea ştafetei la Palatul Elysee, care va avea loc de miercuri într-o săptămână. Imediat după aceea, Sarkozy va efectua o vizită oficială în Germania, după care se va concentra asupra celei de-a doua promisiuni din campanie: el va discuta cu partenerii sociali, cum să asigure dreptul francezilor de a ajunge la muncă cu transportul în comun chiar şi în zilele de grevă.

Tabăra socialiştilor

De cealalată parte, socialiştii încearcă să îşi asume înfrângerea. Abia era cunoscut procentajul obţinut de Segolene Royal, şi socialdemocratul Dominique Strauss-Kahn a ieşit la rampă acuzând că partidul său nu s-a ocupat cu o reformă internă profundă pe parcursul celor 5 ani petrecuţi în opoziţie. Iar propoziţia determinantă a urmat: „Şi stau la dispoziţie”, a încheiat Strauss-Kahn.

Şi fostul premier Laurent Fabius s-a erijat încă din seara alegerilor în salvatorul socialiştilor. Stânga ar fi la pământ, trebuie reconstruită fără tăgadă cu o strategie complet nouă.

În schimb, şeful fracţiunii parlamentare socialiste, Jean Marc Ayrault, a îndemnat la calm în cadrul şedinţei conducerii partidului. „Nu va fi plătită nici o poliţă, ar fi o greşeală, de-a dreptul iresponsabilă”, a avertizat acesta.

Au urmat aplauze cu demnitate pentru Segolene Royal şi propunerea ca toate forţele divergente să se unească sub cupola socialistă – bineînţeles... numai până după alegerile parlamentare din iunie...