Escaladarea situaţiei în Orientul apropiat

Stirile se aseamănă unele cu celelalte: guvernul israelian a decis o masivă operaţiune militară în fîşia Gaza ,sau forţele americane intenţionează să atace centrele rezistenţei irakiene pentru a le aduce sub controlul lor. Cu toate că aceste anunţuri marţiale dovedesc fermitate şi tărie, în realitate se petrece tocmai contrariul .Ele sunt de fapt expresia neputinţei crescînde de care suferă Israelul şi America în ţara dintre Tigru şi Eufrat. Si ca într-o tragedie greacă ambele ţări acţionează eronat în direcţia nepotrivită, ceea ce nu face decît să complice situaţia. Israelul şi America s-au implicat în războiul contra terorii şi ambele nu ţin seama de argumentele părţilor adverse, care vorbesc de rezistenţa legitimă faţă de un regim de ocupaţie. Atentatele sinucigaşe într-o parte şi în cealaltă, soldate cu morţi mai ales în rîndul populaţiei civile agravează şi mai mult starea de spirit. Astăzi nu se mai poate face apel la cauzele istorice care au declanşat criza. Astăzi trebuie în primul rînd căutată o cale de ieşire din situaţia care pare de nerezolvat. In Irak calea de ieşire înseamnă organizarea alegerilor cît mai curînd, formarea unui guvern liber şi retragerea trupelor de ocupaţie. In ţinuturile palestiniene ea constă în retagerea trupelor israeliene din ţinuturile ocupate, în acordarea unei mai mari autorităţi conducerii palestiniene şi în pregătirea sau chiar în proclamarea unui stat palestinian. In ambele cazuri căile sunt trasate, dar în ambele cazuri este din ce în ce mai improbabil că ele pot fi urmate. In Irak potrivit ultimelor statistici la fiecare 20 de minute are loc un incident armat iar măsurile de combatere a rebelilor par a-i încuraja şi mai mult. Fiecare victimă nevinovată a intervenţiilor americane contribuie la creşterea armatei posibililor atentatori. Si în Palestina situaţia nu arată altfel. Marea majoritate respinge atacurile şi atentatele contra populaţiei civile israeliene, dar cei ce acţionează în rezistenţă sunt bombardaţi în cursul acţiunilor de represalii întreprinse de helicopterele de luptă şi de tancurile israeliene. In ambele cazuri nu doar ura se adînceşte, ci şi reglementările paşnice sunt sistematic torpilate. In Irak nimeni nu crede că la începutul anului viitor vor putea fi organizate alegeri libere, iar în Orientul apropiat nimeni nu mai pare a da crezare anunţului premierului Scharon de retragere unilaterală a trupelor israeliene din fîşia Gaza. Ambele regiuni par a se cufunda într-adevăr într-un morast de violenţă şi contra violenţă, o situaţie fără ieşire.