Este ridiculizarea reciprocă un semn al integrării europene de succes?

Un temerar francez, care s-a întâlnit recent cu un grup de belgieni în Pirinei, a ales o modalitate destul de neobişnuită de a-i determina să zâmbească într-o fotografie colectivă.

"Ce scriu belgienii pe fundul bazinelor de înot? - Fumatul interzis!", a răspuns el scurt, apăsând pe declanşator în momentul în care belgienii erau cu gura până la urechi.

Indiferent de ce ar spune susţinătorii Uniunii Europene şi oricâte argumente din categoria "pace şi stabilitate" ar aduce, cetăţenii blocului comunitar nu au plăcere mai mare decât să facă glume unii pe seama celorlalţi. Astfel, belgienii formează majoritatea dintr-un stoc imens de bancuri franceze sau olandeze, care îi văd pe vecinii lor, după nevoie, ca fiind proşti, naivi sau obsedaţi de mâncare şi băutură.

Nu că belgienii ar fi uşă de biserică... Şi ei spun bancuri despre zgârciţii olandezi sau aroganţii francezi şi germani. "Care e diferenţa între Dumnezeu şi un francez? - Dumnezeu nu crede că e francez", ar suna doar una din glumele tipice.

O asemănătoare lipsă de afecţiune se poate găsi şi între statele baltice, unde letonii şi lituanienii îi portretizează pe estonieni ca fiind foarte înceţi. "Care este definiţia valsului? - e hip-hop estonian", se va auzi din gura unui lituanian. Iar în Anglia, conform tradiţiei, irlandezii sunt ciuca bătăilor.

Ţinta ironiilor

"Un englez, un irlandez şi un scoţian se află în faţa unui pluton de execuţie. Englezul strigă 'cutremur' şi sare peste zid în învălmăşeala creată. Scoţianul strigă 'inundaţie' şi sare la fel. Iar irlandezul strigă 'fooooc'...

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că astfel de bancuri sunt făcute pe seama popoarelor cu care povestitorul este familiarizat. Multe dintre ele sunt relativ seci şi dure, precum această glumă a estonienilor pe seama finlandezilor învecinaţi: "Doi finlandezi cumpără o sticlă de vodcă. Unul zice 'Noroc!', celălalt întreabă 'Ai venit sa vorbim sau să bem?'"

Însă în Letonia de exemplu, unde relaţiile dintre majoritate şi minoritatea rusă pot fi evident ostile, glumele au şi un oarecare conţinut de cruzime. "Un american, un rus şi un letonian stau în tren. Americanul trage un fum dintr-o ţigară şi o aruncă pe geam. 'De unde vin eu, avem atâtea că ne permitem să le aruncăm pur şi simplu'. Rusul scoate o sticlă de vodcă, bea o duşcă şi o aruncă pe geam spunând acelaşi lucru. Letonianul stă puţin pe gânduri şi îl aruncă pe rus pe geam."

Iubeşte-ţi aproapele

Iar în Austria, în ciuda apropierii culturale şi economice de Germania, glumele despre nemţi pot fi orice numai afectuoase nu...

"Un băieţel din Germania se duce cu familia lui la Euro 2008 la Viena şi se decide că el vrea să sprijine echipa Austriei. Când spune asta, sora lui îl plesneşte, mama lui îi dă o palmă la fund iar tatăl lui un pumn în gură. 'Acum ţi-ai învăţat lecţia', întreabă tatăl. 'Da tati', spune băieţelul, 'nu sunt suporter austriac decât de o oră şi deja îi urăsc pe nemţi".

Deşi liderii europeni strâmbă din sprâncene la auzul acestei stări de fapt, speranţa este încă vie. În fond, dacă umorul se bazează pe insulta între popoare cu relaţii strânse, ce poate fi un semn mai bun de integrare de succes decât această atitudine exprimată în mai toate limbile de circulaţie comunitară?

"În Rai există bucătari francezi, poliţişti englezi, mecanci germani, amorezi italieni şi bancheri elveţieni. În iad există bucătari englezi, poliţişti germani, mecanici francezi, amorezi elveţieni şi bancheri italieni".