„Eumenidele” au ajuns în Germania

Lansarea la 23 februarie a traducerii în germană a romanului a dat un nou impuls dezbaterilor. Pe 28 februarie, la Berlin, Jonathan Littell îşi prezintă romanul în cadrul unui dialog cu Daniel Cohn-Bendit, şeful fracţiunii ecologiste în Parlamentul European.

Există situaţii - ce-i drept destul de rare – cînd dosarul de presă al unei cărţi ameninţă să depăşească prin volumul de pagini chiar dimensiunile unui roman care numără aproape 1400 de pagini.

„Eumenidele”, uriaşa scriere a lui Jonathan Littell promite atingerea acestei performanţe, cel puţin în Germania, unde romanul a fost desemnat deja înaintea apariţiei sale oficiale în librării „cartea Primăverii”, unde cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG a început, tot oarecum „avant la lettre”, publicarea în serial a primelor 120 de pagini ale cărţii, unde disputele în jurul romanului, şi acestea înaintea lansării sale în traducere în librării, promit să amplifice tirajele viitoare şi să reanime vînzările în Franţa unde cartea apare acum în ediţie de buzunar.

La acest succes neobişnuit al unui roman scris despre Holocaust la persoana întîi, din perspectiva unui făptaş, Max Aue, ofiţerul SS, cultivat, cinic, sadic, pervers, o carte excesivă din toate punctele de vedere, presa a contribuit substanţial. Dovada: consistentele cronici de carte şi dezbateri care au precedat în revistele şi ziarele din Germania apariţia romanului, care se vor amplifica după sosirea la Berlin a scriitorului însuşi, ca şi faptul că presa franceză a reperat deja acordurile de început ale vuietului mediatic iscat de romanul lui Littell în Germania.

LE FIGARO constată că Littell „deranjează Germania”, referindu-se şi la programata dezbatere a autorului cu Daniel Cohn – Bendit căruia i se pare cît se poate de firească reacţia faţă de acest roman:”Desigur, şi în Franţa au existat astfel de discuţii. Dar trebuie să recunosc cu mîna pe inimă că dezbaterile au fost mai corecte. Am impresia uneori că unii critci germani se simt deposedaţi. Noi suntem vinovaţii spun ei şi cum să vină acum un american european să ne răpească această vinovăţie afirmînd că vina aparţine omenirii” a declarat deunăzi liderul ecologist european.

Totuşi LE FIGARO observă că reacţiile germane sunt mai puţin unilaterale decît cele franceze şi citează opinia săptămînalului FOCUS, în favoarea romanului cît şi cea a săptămînalului DIE ZEIT deloc încîntat de virtuţile estetice, morale sau istorice ale cărţii.

LE MONDE, după ce trece în revistă traducerea în mai multe limbi a “Eumenidelor” semnalînd şi apariţia în mai a traducerii în ebraică, ca şi traducerile aflate în curs în mai multe limbi europene, între care şi în română, înregistrează la rîndul lui interesul ieşit din comun de care romanul are deja parte în Germania.

LIBERATION îşi începe cronica citîndu-l pe Frank Schirrmacher, redactorul şef al cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG: ”Nu este nici Război şi pace, nu este nici cartea secolului, pe alocuri romanul este ilizibil. Şi totuşi, este o care în acelaşi timp uriaşă şi rece”. Dar care, am putea adăuga (odată cu promisiunea de a reveni mai pe larg şi asupra lansării ei în Germania) încinge spiritele, frămîntă conştiinţa şi răscoleşte istoria.