Europa în a doua repriză de criză

Ce-i rămâne oare de făcut unui tiran odată ce poporul său încetează să-l iubească şi să-l aleagă? Soluţia pare simplă: observatorii occidentali semnalează că liderul regimului naţional-comunist din Zimbabwe, Robert Mugabe, i-a declarat război propriei naţiuni.

In democraţii situaţia e mai complicată. La fel, şi în cazul unor elite, precum de pildă a celei politice, europene. Devreme ce poporul european, în măsura în care există, nu poate fi nici schimbat şi nici atacat cu arma în mână, nu rămâne decât să i se refuze accesul la democraţia directă. Unii analişti propun această soluţie după plebiscitul irlandez. Întrucât a ieşit prost, haideţi să n- abţinem pe viitor de la asemenea consultări electorale.

Nu puţin comentatori continentali se arată de-a dreptul consternaţi de refuzul irlandezilor de accepta tratatul de reformă menit să-nlocuiască defuncta constituţie europeană, cea invalidată iniţial de francezi şi olandezi. Suedeutsche Zeitung găseşte circumstanţe atenuante clasei politice europene, „care n-a ştiut să le explice propriilor cetăţeni miza integrării continentale”. Ziarul de stânga din Muenchen condamnă fără drept de apel mărginirea naţionalistă a irlandezilor şi a altora, care cad pradă sirenelor populiste, spunînd nu tratatului. Cotidianul cere Europei „să-şi continue drumul integrării fără să se lase frânată de cei 862 de mii” de insulari.

În termeni similari vede lucrurile şi cotidianul conservator Die Welt. Ziarul berlinez le recomandă celor frustraţi de aparatul birocratic al UE să reflecteze la scăderea nivelului lor de trai şi la nenorocirile transfrontaliere care-i pasc în absenţa soluţiilor oferite de apartenenţa la Comunitate.

De Morgen de la Bruxelles evidenţiază unul din motivele refuzului tratatului constituţional respins mai întâi de francezi şi olandezi, iar în simplificata sa formulă, de către irlandezi. „La mijloc”, scrie ziarul „e frica de pierderea propriei identităţi, o teamă care a dobândit o forţă politică depăşind toate argumentele raţionale”.

Tot în Belgia, la Libre Belgique relevă că, „dacă odinioară promitea ţărilor ce aderau prosperitate economică, Uniunea nu mai iscă azi decât dezinteres, refuz ori neîncredere”. La Londra The Observer cere UE să-şi reformeze modul adoptării deciziilor ei, să se ocupe de problemele realmente globale şi să-şi lichideze egoismul şi birocraţia.

Gazeta Wyborcza din Varşovia, România Liberă din Bucureşti şi De Volksrant din Amsterdam deplâng tustrei creşterea segmentelor celor, „care nu mai înţeleg proiectele europene”. Sporeşte „numărul celor nemulţumiţi de un proces de integrare perceput ca nedemocratic şi lipsit de transparenţă”, subliniază cotidianul olandez, în vreme ce ziarul românesc evidenţiază caracterul „tot mai complicat şi ca atare descurajant al atotprezentelor instituţii europene”.

În schimb, în siajul votului negativ al irlandezilor austriacul Der Standard regretă blocarea accesului la Comunitate şi deci la şansa depăşirii divergenţelor interne al statelor din vestul Balcanilor. Ziarul le reproşează celor ce-au spus nu că au uitat de avantajele economice, pe care le-a adus aderarea la Uniunea Europeană.