Europa aşteaptă o relansare a parteneriatului transatlantic după prezidenţialele din SUA

„Fiecare naţiune şi fiecare regiune trebuie să se decidă: ori se află de partea noastră, ori de partea teroriştilor”, spunea George W Bush, care se afla în septembrie 2001 abia de o jumătate de an la Casa Albă. Atacurile de la New York şi Washington au pus ţara la grea încercare. Fiecare naţiune, spunea Bush, trebuie să se decidă de partea cui se află. Şi această împărţire a lumii, în prieteni şi duşmani, a influenţat politica externă americană ani de zile, inclusiv relaţiile cu UE.

În controversa legată de războiul din Irak, anul 2003 marchează o ruptură adâncă. Ruptura a apărut între SUA şi parteneri europeni importanţi, dar şi în interiorul Uniunii Europene. Cancelarul de atunci al Germaniei, Gerhard Schroeder, a declarat la începutul anului 2003: „Faptul că Europa este divizată nu este rodul politicii mele. După cum se ştie, în chestiunea irakiană 15 miniştri de externe, între care şi cel german, au stabilit o poziţie comună. Aceasta trebuie aplicată şi, de altfel, aceasta arată că ne aflăm abia la începuturile unei politici externe europene.”

Schroeder şi preşedintele Franţei, Jaques Chirac - altimteri doi politicieni care n-au avut multe de împărţit sub aspect personal şi ideologic, unul fiind laburist şi celălalt conservator - s-au aliat împotriva lui Bush când s-a decis invadarea Irakului.

Chirac a declarat în 2003: „ Nu vedem nici un motiv să ne schimbăm poziţia, o poziţie a păcii, pentru a trece la o altă poziţie, a războiului.”

Postulatele arme de distrugere în massă irakiene nu au fost găsite niciodată. Când, în 2004, au apărut filmele înfăţişând deţinuţi irakieni torturaţi de către americani în închisoarea Abu Ghraib, Bush era total discreditat.

Astăzi, în toamna anului 2008, şeful Casei Albe nu mai constituie o temă importantă de discuţie în Europa, şi nici situaţia din Irak. Importanţă se dă mai ales crizei financiare şi posibilului succesor al lui Bush, de ales între Barak Obama şi John McCain. Dacă ar fi să aleagă europenii, ei l-ar vota pe Obama, explică Fabian Zuleeg, membru al European Policy Centrer, un institut independent de studii politice de la Bruxelles.

Acesta a declarat: „ Cred că este vizibil atât în rândul politicienilor cât şi în rândul populaţiei, că Obama este mai simpatizat. Aceasta s-a văzut şi în cursul vizitei lui Obama la Berlin”. Expertul a adăugat: „Totuşi, indiferent cine va fi câştigătorul, în economie şi politică externă există mari deosebiri de cele două maluri ale Atlanticului. Nu va fi uşor. Cred, de exemplu, că se vor face mari presiuni la adresa europenilor să se implice mai mult în Afganistan. Avantajul lui Obama sau al lui McCain va fi acela că americanii vor fi mult mai dornici să coopereze decât au fost în ultimii şapte ani.”