Reînviați povestea de dragoste transatlantică!

Politica de putere pe ambele părți ale Atlanticului pare a oscila între farsă și dramă. Cine mai are timp pentru Rusia și China, când divergențele sunt atât de vizibile în occident și încrederea reciprocă pe cale de dispariție? Comportamentul agresiv al Rusiei în Marea Azov ne amintește însă de ceea ce contează. Este posibil un nou și eficient echilibru între SUA și UE?

Un nou mare proiect occidental este mai mult decât oricând necesar acum, după Războiul Rece. Cele mai importante puncte vizează o Alianță NATO puternică și relații transatlantice înfloritoare, cu un nou acord TTIP (Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Statele Unite). Pentru recâștigarea încrederii ajung uneori și proiectele mici, dar importante. Europa de Est ar avea soluții de oferit. În cercurile de experți se avansează tot mai mult ideea că estul este „ușor de cucerit“. Marile lupte pentru putere se reaprind în această parte a lumii, după aproape 30 de ani.

Europa de Est așteaptă mai mult de la Berlin și Bruxelles

Occidentul nu se complică și este paralizat în încercările de a-și recăpăta echilibrul. După cum declara Sigmar Gabriel în interviul acordat lui Ian Bremmer, astăzi Europa nu poate trăi cu Trump, dar nici fără SUA. Arhitecții unei noi relații transatlantice nu ar trebui însă să închidă ochii față de ceea ce se petrece în zona Mării Adriatice, a Mării Baltice și a Mării Negre. Cele mai recente crize au demonstrat că o intervenție fermă în faza de început poate face minuni, mai degrabă decât să combați ulterior efectele lipsei de acțiune. 

Americanii continuă să fie activi în regiune și par a înțelege care este miza, nu doar din punct de vedere economic, ci și politico-militar. Dar Europa de Est așteaptă mai mult de la Bruxelles și Berlin. Centrele politicii europene ar trebui să observe mai atent luptele pentru putere din estul continentului. Multe dintre țările din regiune sunt deja state comunitare și relațiile de vecinătate directă contează. Diferitele formate de cooperare regională oferă un exemplu pentru cum ar putea arăta alianțele viitorului. 

Ofensiva de farmec a chinezilor este în plin avânt și formatul 16+1 (o platformă pentru aprofundarea cooperării dintre China și 16 state din Europa Centrală și de Est) a devenit un fel de cadru pentru relațiile bilaterale, care se bazează pe proiecte de investiții. Politic, platforma pare inofensivă. Inițiativa celor Trei Mări reprezintă un răspuns la „Europa celor două viteze“, pe care o susține președintele Emmanuel Macron. Statele Grupului de la Vișegrad au recunoscut că nu se pot descurca fără niciun fel de sprijin occidental. Și din acest motiv a apărut Inițiativa celor Trei Mări. Mai mult chiar, puternica influență rusească asupra Grupului de la Vișegrad, a Balcanilor de Vest și a Parteneriatului Estic ar trebui să îi neliniștească pe toți cei care își mai amintesc de era sovietică.

Provocarea rusească

Problemele nu se opresc la granițele Uniunii Europene: contestată rămâne politica de vecinătate, atât timp cât nu este ferm continuată. Liderii din Balcanii de Vest și reprezentanții Parteneriatului Estic sunt apreciați pe baza unui echilibru instabil, cu importanta diferență că statele balcanice au perspectiva aderării la UE în anul 2025. Lipsesc strategiile ample, iar evenimentele ne iau prin surprindere. Realiștii consideră Ucraina ca element de neliniște pentru occident, deși repetă mereu că: „nu este lupta noastră“. Cetățenii sunt de altă părere, apreciind că Ucraina are o importanță centrală și nu poate fi laborator de experimente pentru marile puteri.

Recentele evenimente din Marea Azov nu au schimbat complet situația. Se creează un precedent pentru Bruxelles și Washington în reacția față de Ucraina. Această dilemă le oferă partenerilor transatlantici posibilitatea de a recunoaște cât de grave sunt provocările rusești. După Georgia și Ucraina nu mai există nicio garanție că Rusia nu se va gândi să își îndrepte atenția către vreun stat baltic sau vreun alt membru NATO. Este nevoie de un front compact pentru o „politică de îngrădire 2.0“. Declarațiile secretarului de stat american Mike Pompeo la Bruxelles pot fi considerate drept începutul unui proiect de reconstrucție. Nevoia este mama născocirilor. Restul mandatului lui Trump va fi marcat de concurența dintre Bruxelles și Washington, dar politica de securitate trebuie să rămână mereu sub semnul strânsei cooperări.  

În Europa Centrală și de Est miza nu este doar politica energetică și industria, ci mai ales siguranța și apărarea. UE are nevoie de o nouă strategie pentru implicarea ei în est ca și de o discuție sinceră cu aceste state despre limite. Negocierile ar trebui să asigure continuarea drumului european, fără crizele din interiorul Uniunii. Este imposibil de crezut că o astfel de dezbatere ar putea avea loc fără SUA.

Reprezentanții Germaniei și șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, au participat în această toamnă la Inițiativa celor Trei Mări, găzduită la București. Este un semn bun și ar trebui urmat de alți pași. Dacă lucrează împreună, America și occidentul ar putea reînvia vechea poveste de iubire, împiedicând în paralel acțiunile agresive ale Rusiei. Nu ar fi de preferat să discute unii cu alții și să acționeze împreună decât să se plângă fiecare în parte de concurența chineză și de amenințările rusești? Este timpul ca adevărații specialiști de pe ambele maluri ale Atlanticului să îşi reia colaborarea. 

Radu Magdin este analist și consilier politic român. I-a consiliat, printre alții, pe premierul României (între 2014 și 2015) și pe premierul Republicii Moldova (2016-2017). Din 2007 până în 2012 a lucrat la Bruxelles pentru Parlamentul European, EurActiv și Google. Face parte din grupul de lucru al "Liderilor Emergenți din NATO".