Faţa nevăzută a Americii

America este şocată şi înspăimântată. Însă şocul constatării efectelor uraganului Katrina s-a transformat încet-încet în indignare. Indignare şi furie faţă de incapacitatea autorităţilor de a lua măsurile de precauţie adecvate şi de a rezolva criza. Ceea ce întreaga lume a văzut în ultimele zile în New Orleans pare inimaginabil, tocmai când este vorba de o mare putere industrială de dimensiunile şi bogăţia Statelor Unite. America se simte abandonată de către propriul guvern, depinzând acum de restul lumii. Scenele care au loc în oraşul inundat New Orleans se aseamănă cu haosul ce poate fi întâlnit în statele africane confruntate cu războaie civile, mai ales că persoanele cele mai afectate din zona calamitată sunt de culoare; oameni care din cauza situaţiei sociale, nu sunt capabili să părăsească oraşul. Victimele din New Orleans nu se află doar sub nivelul mării ci şi sub pragul critic de sărăcie. Iar majoritatea sunt negri. Totuşi ar fi greşit să acuzăm guvernul Bush că şi-a abandonat cetăţenii pe criterii rasiale. Pentru că nu doar preşedintele Bush, ci şi autorităţile statului şi primarul oraşului nu au luat măsurile de precauţie necesare. Acesta din urmă ar fi trebuit să cunoască cel mai bine situaţia săracilor, bătrânilor şi a bolnavilor din metropolă şi să-i transporte în adăposturi înaintea uraganului. Diferenţa dintre bogaţi şi săraci creşte de ani de zile în America. În timp ce o parte considerabilă a populaţiei trăieşte prosper, o altă subclasă socială, ce devine tot mai numeroasă, trăieşte în rulote, barăci de lemn, având un nivel de trai similar cu cel al ţărilor din lumea a treia, ignorată de societatea strălucitoare americană. În această lume, copiii sunt învăţaţi de la patru ani să fure, adolescenţii sunt dependenţi de droguri, iar crimele sunt la ordinea zilei. Uraganul Katrina şi decretarea stării de urgenţă au intensificat această situaţie incendiară adusă brusc în faţa opiniei publice. Rămâne de văzut care vor fi consecinţele.

Ar fi însă prea simplu ca Washingtonul să fie făcut responsabil pentru această situaţie. O parte din vină o poartă şi autorităţile locale, ce nu au ştiut să îşi stabilească priorităţile faţă de marile probleme sociale din statele din sudul Americii. Cine doreşte să contracteze investiţii masive pentru construcţia de diguri, dacă probabilitatea de a fi nevoie de aceste construcţii este de 1: 500, iar cu aceşti bani se pot construi şcoli, grădiniţe sau locuri de joacă? Realitatea este însă mult mai complexă. Bush şi-a asumat vina pentru criza de management a situaţiei, o mişcare foarte inteligentă, pentru că în caz contrar nu ar mai fi reuşit să liniştească populaţia din zonele calamitate. Cu vizita întârziată pe care a făcut-o vineri, preşedintele a contribuit probabil la dinamizarea activităţii în regiunea confruntată cu un vid de autoritate. Astăzi, liderul de la Casa Albă se va afla din nou în regiunea de criză, fapt care poate avea însă şi consecinţe mai puţin plăcute. Pentru că din cauza ezitărilor mulţi oameni şi-au pierdut viaţa, iar cu siguranţă reputaţia Americii a avut mult de suferit.

Chiar dacă imaginea Americii iese “şifonată” din această criză, întreaga lume a dorit să-şi exprime solidaritatea cu poporul american şi să dea o mână de ajutor autorităţilor. Şi Germania se află printre zecile de ţări care au oferit sprijin. Berlinul a trimis deja două avioane Airbus încărcate cu 25 de tone de alimente şi materiale sanitare, ce au aterizat în Florida. Un al treilea transport aerian cu ajutoare din partea Germaniei va pleca spre Statele Unite în cursul zilei de mâine.