Faţa mediatică a corupţiei şi degringolada democraţiei

Corupţia are multe feţe. Uneori pretinde mită în bani peşin. Alteori intră în joc şperţul sub formă de capital de imagine şi de acces la opinia publică. Sau, ca în Austria, cumpărarea indirectă de voturi prin compromiterea, pe căi neclare şi mijloace nedemne, a unor din candidaţi amorali.

"Şpagă" sub formă de profit de imagine a înţeles să încerce să încaseze Dan Barna. Liderul USR s-a prezentat în studioul Antenei 3, după epocalul succes al partidului său în alegerile europene. Alegeri, în care formaţiunea domnilor Barna şi Cioloş s-a văzut rău vitregită de necinstita concurenţă a PSD, de încălcarea constituţiei şi a dreptului la vot al românilor de către miniştrii, ambasadorii şi subordonaţii guvernului Dăncilă. În plus, canalele de propagandă gen Antena 3 au dezavantajat net USR.

Totuşi, Barna, care a câştigat în Bucureşti şi diaspora alegerile cu o agendă anticorupţie şi antipenală, a ales să îngenuncheze, prin prezenţa în studioul unui post compromis, în faţa marelui preot oficiant al televiziunii fondate şi păstorite de un faimos infractor, mogul corupt şi turnător infect al Securităţii.

Să nu fi ştiut Dan Barna ce înseamnă Antenele şi capitalul patronului care le-a fondat în istoria comunistă, fesenistă şi postdecembristă a României? Să nu-i fi păsat? Să nu ştie liderul USR ce reprezintă televiziunea, al cărui sacerdot suprem e Gâdea, în lupta regimului pesedist, uselist şi dragniot pentru refeudalizarea României? Precum şi în bătăliile acestui regim pentru o presă şi o justiţie tutelate? Să se simtă, oare, bine liderul USR alături de slugi ale unui delincvent de drept comun ca Dan Voiculescu? Să nu ştie el ce înseamnă contaminarea morală? Sau vinovăţia prin asociere?

Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Ce n-ar fi dat Ceauşescu să-şi poleiască blazonul dictatorial prin validarea lui de către emigranţi celebri ca Eugen Ionescu, sau Emil Cioran, supuşi de Securitate operaţiunii "Recuperarea".  Spre cinstea lor, au evitat racolarea şi rinocerizarea.

Întrucât trăim oroarea cupidităţii unei alăturări nedemne, la doar câteva zile de la extraordinara mobilizare şi victorie a românilor, s-o spunem clar. Barna a greşit. Niciun expert lucid şi informat nu va considera că,”dansând” oportunist în ”dialog” cu şeful şacalilor şi hienelor în studioul Antenei se va obţine repercutarea productivă a mesajului politic propriu la publicul rural, captiv şi străin de electoratul relativ bine educat şi urban al USR. În schimb, orice om de minim bun simţ va înţelege că există vecinătăţi etic maculante, extrem de compromiţătoare. A nu evita capcana lor costă invariabil.

Într-o eră în care europenii solicită politicienilor tot mai presant cinste, costă enorm sprijin moral şi capital politic, atât în propriul partid cât şi în afara lui. Fapt e că, pentru românii de pretutindeni, căciulirea lui Barna (potenţată, nu temperată de guduratul slugii mogulului pe lângă învingătorul în alegeri) e o nouă palmă grea pe obrazul îndelung scuipat şi pălmuit al unei ţări nedreptăţite, culmea, în numele patriotismului, de PSD. Acest partid confiscat, hipnotizat şi dragniotizat de cleptocraţie continuă să se afle, bine mersi, la putere, prin Dăncilă, Carmen Dan şi acoliţi ca Meleşcanu, care n-au cum să nu fi înţeles mesajul electoratului, dar îşi bat joc de naţiune, în continuare, iresponsabil, aşa cum calcă în picioare şi principiile democraţiei, de vreme ce refuză să demisioneze.

Barna e, desigur, departe de a fi arendat întreaga duplicitate şi tot politicianismul european. Dar gestul său e ca nuca în perete în contextul numărului record de cetăţeni participanţi la scrutinul european din România şi din marile state ale UE, număr dovedind că oamenii chiar vor să-şi determine liber şi democratic un viitor care să nu fie al ipocriziei. Nu e doar vina alegătorilor că rezultatul scrutinului s-a dovedit mai concludent prodemocratic în România, decât în vest, unde au înregistrat sporuri alarmante şi populiştii rusofili şi anticapitalişti, ca Le Pen şi Salvini, şi virulenţii anticapitalişti din stânga ecologistă şi socialistă. Dar e şi vina lor că Europa se îndreaptă spre economia planificată, cu datorii publice debordante şi riscul şomajului în creştere exponenţială, stimulat de o ideologie ecologistă prefăcută în religie ce riscă să sufoce şi consumul şi orice urmă de creştere economică.

Şi mai alarmant e că această decădere e însoţită de galopanta prăbuşire în irelevanţă politică internaţională a UE. Una progresând cot la cot cu amplificarea notabilă a eforturilor de extindere a cenzurii. Care şi-a reiţit spectrul hâd prin revendicări aparent rezonabile, centriste şi benigne, în fapt virulent antidemocratice, de ”reglementare” politic corectă a opiniei, a lumii informaţionale şi a reţelelor sociale. Foarfeca s-a şi revârât în Europa, între altele, pe uşa din dos a ”reformării drepturilor de autor” pe baza pretextului presupusei ”adaptări” a acestor drepturi ”la era digitală”. Mai mult. Supărată pe un video viral vituperând înaintea scrutinului partidele coaliţiei guvernamentale germane, şefa CDU, Kramp-Karrenbauer a pus în discuţie libertatea de opinie în reţea. Ea a propus dezbatarea - horribile dictu – a ”reglementării”, citeşte, a cenzurării opiniilor în campania electorală.

Izvorâtă din frustrare electorală şi obidă politică, iscate de irepresibilul declin, în era duplicităţii marca Merkel, a CDU şi a partidelor centriste, propunerea lui Kramp-Karrenbauer e imorală, dar, aparent, abilă. Recomandarea tinde să redea presei clasice parte din ascendentul pierdut în faţa netului, pierdere ce coincide cu ascensiunea partidelor antisistem şi prăbuşirea elitelor apusene. Deşi net mai puţin inept decât al lui Barna, gestul ei tot perdant e, finalmente. Ambii lezează principii etice defel negociabile. Şi ambii atacă un segment esenţial al electoratului lor viitor. Ambii afectează serios tocmai interesele tineretului, grevând viitorul partidelor lor, care au urcat şi-au coborât la bursa simpatiilor tocmai datorită tinerilor, valorilor morale şi libertăţii din net. Valori pe care ambii au călcat iresponsabil. Cu astfel de meritocraţi la pupitru, ce să mai cerem unei marionete ca Dăncilă?