Federalizarea Irakului – între temeri şi speranţe

Ca şi cum baia de sînge de joi nu ar fi atins deja stadiul paroxistic al violenţelor de la începutul războiului din Irak, vineri dimineaţa insurgenţi irakieni au dinamitat sediul mişcării liderului radical şiit Moqtada Sadr la Bacuba, la nord de Bagdad. Atentatul nu s-a soldat cu victime dar l-a determinat pe şeful radical şiit să profereze o ameninţare: el se va retrage din guvern dacă primul ministru Nouri al Maliki se va întîlni cu preşedintele american George Bush, întîlnire programată iniţial la finele lunii noiembrie în Iordania. Gruparea politică a lui Moqtada Sadr este reprezentată cu 30 de mandate în parlament şi deţine mai multe portofolii în cabinetul de uniune naţională, între care cel al sănătăţii şi comunicaţiilor.

În timp ce seria de atentate din Sadr City curma vieţile a aproape 200 de oameni rănind cel puţin tot atîţia, un grup de insurgenţi armaţi atacau clădirea ministerului sănătăţii. După trei ore de lupte, de schimburi de focuri între rebeli şi forţele de pază, intervenţia unor helicoptere militare americane şi a unor blindate aparţinînd forţelor militare irakiene i-au pus pe fugă pe insurgenţi. Violenţele de pe stradă îşi află un ecou şi în sălile parlamentului de la Bagdad unde duelurile verbale sunt deosebit de vehemente mai ales cînd în discuţie este adus conceptul de federalism şi proiectul de federalizare.

Pledoarie pentru federalism şi reacţii potrivnice

Pe de-o parte, o explicabilă carenţă de cultură politică după anii dictaturii lui Saddam, pe de alta teama de necunoscut, sunt cîţiva din factorii care alimentează schimburile de opinii între parlamentari - crede politologul Haidar Al Ibadi:

„Ţara noastră este una din cele mai sărace de pe glob dar politic vorbind este un stat în care pe lîngă religie există şi sentimentul unei apartenenţe naţionale care conservă caracterul unitar al statului şi care-şi îndeplineşte rolul într-o formă federalistă. Germania, cel mai puternic stat european, economic vorbind, are o organizare federală. Să dezbatem aşadar acest subiect. Permiteţi-ne ca în cadru legal să putem lua acele măsuri care să împiedice scindarea ţării. Dar cum am putea aplica aceste măsuri fără să le dezbatem? Oare înfruntîndu-ne? Să le îngăduim teroriştilor sau fundamentaliştilor islamişti să devină ei stăpînii străzii, să-şi exercite ei puterea? In parlament trebuie să existe un plămîn sănătos care să respire sănătos”.

Pledoaria politologului irakian pentru federalism nu este îmbrăţişată de toţi deputaţii ; nu puţini se tem că federalizarea Irakului ar da undă verde scindării statului. O părere îmbrăţişată mai ales de suniţi, căreia în parlament i-a dat expresie Hussain al Faludschi, deputat şi mebru al mişcării sunite Frontul Consensului : „Dacă doriţi ca Irakul să devină un stat federal cu provincii de sine stătătoare avînd propriile organe legislative, propriile drapele şi în care pe de-asupra să mai existe şi miliţii, în timp ce avuţiile Irakului sunt răspîndite pe întreg cuprinsul ţării, atunci nu vom face decît să încurajăm separatismul şi să adîncim faliile dintre diversele secte.“

Şiiţii pentru federalizare

Consiliul Suprem al Revoluţiei Islamice - cea mai mare grupare şiită a coaliţiei este dimpotrivă, adeptul federalizării, nevăzînd în crearea unei provincii în sudul Irakului primejdia unei scindări statale. Humam Hamudi, deputat pe lista Coaliţiilor Unite Irakiene, a încercat să explice partenerilor săi din legislativul de la Bagdad avantajele sistemului federal:

„Temerile sunt mai degrabă imaginare decît reale. Fiindcă dacă ideea împărţiriri Irakului, ca şi aceea că petrolul din sudul şi centrul ţării ne aparţine ar fi fost adevărată, atunci am fi fost de acord cu revendicarea kurzilor potrivit căreia 65% din rezervele de petrol şi gaze ar trebui să aparţină provinciei lor. Consider că prin federalizare, baza Irakului rămîne stabilă cu condiţia ca o clauză să stipuleze că rezervele de ţiţei şi gaze sunt ale întregului popor irakian şi că resursele naturale vor fi împăţite echitabil, proporţional cu numărul de locuitori ai fiecărei regiuni. Prin urmare, toate provinciile şi regiunile vor continua să respecte centrul şi deciziile guvernului central.“

Federalism: pericolul scindării?

Dincolo de aceste viziuni se fac auzite temerile că sistemul federalist le-ar putea oferi în sfîrşit kurzilor mult visata şansă de a-şi constitui propriul lor stat, temeri risipite de intervenţia liderului parlamentar al Uniunii Kurdistan, Abdel Khaleg Zankana: „Nu mai există cale de întoarcere. Iar cine se gîndeşte să modifice principiul federalismului, acela nu are nici un interes în unitatea Irakului. Pentru kurzi, ipoteza unei scindări a statului iese din discuţie”.

Se pare aşadar că dezbaterile sunt generate nu atît de respingerea proiectului de federalizare a Irakului cît de teama unei scindări în unităţi statale mai mici, soldate cu o inegală împărţire a rezervelor naturale de petrol şi gaze.