Fereşte-mă, Doamne, de prieteni

Preşedintele Vladimir Putin trebuie să se fi dus la culcare miercuri seara rîzînd cu gura pînă la urechi fiindcă ipoteza ca serviciile secrete americane să fi interceptat convorbirile cancelarei germane Angela Merkel seamănă mai degrabă cu o glumă. (...) Cum adică, să fie spionată tocmai o şefă de guvern care în întreaga ei carieră politică nu a dat nici cea mai mică dovadă de reflexe antiamericane şi care a apărat şi slujit adesea cu mult curaj, axa transatlantică? - formulează DIE WELT, în mod retoric, o nedumerire pe care nu doar şeful Kremlinului trebuie să o fi avut la auzul dezvăluirilor făcute de DER SPIEGEL.

Dacă vrea să ştie ce gîndeşte Angela Merkel, îi telefonează direct, declara oficial Obama în miezul verii, cînd scandalul NSA aflat în toi isca bănuiala că şi convorbirile şefei guvernului german ar putea fi interceptate. A fost doar o chestiune de timp pînă cînd infama bănuială să devină o tristă certitudine, conform zicalei „fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc şi singur”.

Ideea se regăseşte în editorialul cotidianului britanic THE GUARDIAN. După ce semnalează că cine nu face parte din „alianţa celor 5”, alias SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, trebuie să ia în calcul că este spionat de NSA, ziarul citat se întreabă sarcastic cine mai are nevoie de duşmani,cînd are parte de aşa prieteni.

Din Bonn, cotidianul GENERAL-ANZEIGER acuză scandalosul tratament pe care Washingtonul îl aplică partenerilor transatlantici ale cărui consecinţe sunt dintre cele mai grave şi fiindcă, astfel, dispar frontierele ce separă atitudinea şi comportamentul diferenţiat faţă de democraţiile partenere şi faţă de dictaturile inamice.

Dacă după dezvăluirile vizînd isprăvile armatei de spioni ai preşedintelui Obama, încrederea germanilor în cel mai important partener se topea văzînd cu ochii, ea riscă acum să dispară complet, după ce bănuielile că şi convorbirile Angelei Merkel au fost interceptate de NSA s-au adeverit, remarcă NORDWEST-ZEITUNG.

A sosit momentul ca Germania şi Europa să-l facă pe partenerul american să priceapă că nu mai sunt dispuse să tolereze un astfel de comportament, adaugă ziarul citat, menţionînd că Parlamentul UE a şi lansat un semnal cît se poate de grăitor către Washington şi anume că nu mai trece drept sigură votarea acordului Swift prin care datele bancare ale cetăţenilor europeni devin accesibile autorităţilor americane.

Că tot ceea ce este posibil se şi poate întîmpla dă de înţeles SÜDDEUTSCHE ZEITUNG,l amintind că şefa guvernului de la Berlin nu a exclus definitiv probabilitatea ca serviciile secrete americane să-i spioneze şi pe politicienii germani.

Din Olanda vecină, DE TELEGRAAF manifestă toată înţelegerea faţă de supărarea Angelei Merkel, care s-a născut şi s-a maturizat într-un stat totalitar în care spionarea celuilalt era la ordinea zilei.

Dimensiunile spionării chiar şi a partenerilor apropiaţi de către serviciile secrete americane, devenite inimaginabile după atentatele de la 11 septembrie 2011, alimentează temerile că Statele Unite ar fi cuprinse de o paranoia, deduce HESSISCHE ALLGEMEINE.

Şi de o aroganţă nemăsurată, completează LA REPUBBLICA, atrăgînd atenţia şi asupra impardonabilului mod în care Washingtonul a reacţionat la consternarea aliaţilor: false dezminţiri, minciuni care trădează stînjeneală, pierderea simţului realităţii.

Şi ce are de spus presa americană? NEW YORK TIMES se teme mai ales de o deteriorare progresivă a relaţiilor Washingtonului cu aliaţii săi: Dacă într-adevăr serviciile secrete americane au interceptat convorbirile telefonice ale Doamnei Merkel, înregistrînd apelurile şi chemările, s-ar putea ca încrederea între Berlin şi Washington să fie zdruncinată pe termen lung.

În urma acestui nou şi consternant episod al scandalului spionării de către serviciile secrete americane pînă şi a cancelarei Angela Merkel nu este exclus ca preşedintele Obama să fie mai informat asupra componenţei viitorului guvern german decît opinia publică şi mass media din Republica Federală.