Frivolităţi „grave”

„Poporul graşilor” se intitulează comentariul publicat în DIE WELT pornind de la un studiu al obiceiurilor alimentare ale germanilor.

Ce-i de făcut? Postul Paştilor care începe după „miercurea cenuşii”, peste o săptămînă, nu va soluţiona problema.

În schimb gradul de instrucţie, cultură şi şcolarizare se repercutează asupra habitudinilor alimentare, garantînd o siluetă mai suplă rezultă din articolul publicat pe prima pagină de SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. Aparent frivolă, tema are de-a face şi cu cunoaşterea de sine a fiecăruia dar şi cu bugetul alocat sănătăţii. Dar nu numai alimentaţia ci şi lipsa de mobilitate şi mişcare este vinovată de adipozitatea locuitorilor republicii federale.

Concernele şi firmele străine în schimb, se disting prin extrema lor mobilitate ceea ce mai ales în urma cazului Nokia, l-a determinat pe ministrul german al finanţelor Peer Steinbrück să lanseze termenul de capitalism-caravană , comentat tot în DIE WELT.

Iar DIE WOCHENZEITUNG din Elveţia se referă la un nomadism determinat de alocarea subvenţiilor. Cînd acestea însă sunt pe terminate, concernele îşi fac bagajele şi pleacă mai departe. Unde?

În România de pildă şi fiindcă moralul muncitorilor din zona Clujului ar fi unul „german” află cititorul cotidianului DIE WELT din două reportaje complementare. Primul relevă că în viziunea conducerii NOKIA centrul de producţie de la Bochum ar fi devenit nerentabil. Muncitorii români de la Jucu, poate şi fiindcă mai au vie în memorie propria lor mizerie, nu pricep supărarea colegilor lor germani rezultă din al doilea reportaj. Din imagine surîde încrezător primarul comunei Jucu explicînd reporterului german că dacă un doctor sau un profesor român îşi pierde locul de muncă, merge la nevoie să culeagă portocale în Spania. Dar ceea ce muncitorii români ştiu deja este că atunci cînd şi salariile lor, mult mai mici decît ale colegilor germani, li se vor părea managerilor de la Nokia mult prea mari, concernul va pleca în China sau aiurea.

În Elveţia, noile reglementări privind libera circulaţie a cetăţenilor români şi bulgari din cele două noi membre ale Uniunii Europene, se află de mai multe zile în centrul unor aprinse dezbateri. TAGESANZEIGER se opreşte asupra temerilor pe care le stîrneşte ipoteza sosirii unui număr mare de romi în ţara cantoanelor unde deja tăriesc între 30 şi 50 de mii de membri ai acestei etnii. Cauza migraţiei romilor o reprezintă nu atît tradiţia nomadă cît sărăcia în care trăiesc încă în România şi Bulgaria. Relevînd că în privinţa programelor de asistenţă socială şi integrare a romilor, Bulgaria a luat-o înaintea României, ziarul elveţian citat dezamorsează temerile privind un aflux masiv de romi în viitorul apropiat. Temerile legate de o alunecare spre stînga a Germaniei după alegerile din landul Hessa din care nimeni nu a ieşit practic învingător, sunt spulberate de cotidianul DER STANDARD. Suspensul creşte în Statele Unite unde şansele republicanului Mc Cain de a ajunge la Casa Albă în pofida dezastruosului bilanţ al guvernării Bush au sporit constată SALZBURGER NACHRICHTEN în timp ce din nou DIE WELT se opreşte asupra „baletului de adio” pe care-l face preşedintele Bush ,caricaturiştii - scrie autorul comentariului avînd suficiente motive să deplîngă încheierea mandatului său.

Oricine ar fi şeful unui stat modern este iremediabil condamnat să devină într-o zi impopular, fiindcă managementul unor societăţi atît de complexe ca cele occidentale nu urmează structurile basmelor cu happy end scrie DERNIERES NOUVELLES D ALSACE comentînd nu situaţia lui Bush ci scăderea popularităţii lui Nicolas Sarkozy. Şeful Palatului Elysee a invitat-o pe Angela Merkel deunăzi la o sesiune europeană a partidului său scrie LE TELEGRAMME, oprindu-se asupra impresiei pe care o face cuplul franco-german la ora actuală: el pare neverosimil, amintindu-ne de cuplul comic Stan şi Bran. Numai că, deşi vecina noastră de dincolo de Rin nu este pe atît de sexy pe cît sunt manechinele pe care le preferă preşedintele Sarkozy , ea este serioasă, continuînd perseverent procesul de modernizare al Germaniei, al cărei excedent în comerţul exterior o detaşează net de Franţa, aflată într-un deficit dezastruos.