Frontul Constituţiei

Anunţul primului ministru a surprins şi a nemulţumit Opoziţia, care a văzut în această iniţiativă o tactică neloială. Pe de o parte, în Parlament, PDL a insistat pentru constituirea unei comisii de revizuire a Constituţiei, dar pe de alta a hotărît ca iniţierea procesului de revizuire să fie făcută de preşedintele Traian Băsescu.

Este adevărat că PDL a fost de acord cu o componenţă a comisie care oferă Opoziţiei foarte bune posibilităţi de exprimare, dar pe de altă parte a căutat să creeze o presiune asupra Parlamentului, prin lansarea publică a unui proiect propriu.

Dacă în Parlament a părut o clipă să se creeze condiţii pentru un dialog real, după anunţarea proiectului guvernamental lucrurile s-au întors de unde au plecat, adică la o stare de conflict, de suspiciune reciprocă şi de poziţii ireconciliabile.

Sînt multe puncte de divergenţă, care încep însă cu structura Parlamentului. Aşadar: mono sau bicameralism?

Subiectul a ajuns în atenţia publică din 2005, după o declaraţie în treacăt a preşedintelui Traian Băsescu, dar nici pînă astăzi nu se poate spune că părţile şi-ar fi definit şi argumentat bine punctele de vedere. Nici măcar referendumul din luna noiembrie a anului trecut nu a fost un prilej real de dezbatere.

În orice caz, Guvernul propune acum, aşa cum era de aşteptat, un parlament monocameral, o „Cameră a Reprezentanţilor“, cu un nume de rezonanţă americană.

O replică, care probabil că nu are şanse să fie luată în serios la Bucureşti, a fost formulată de liderul UDMR din Sfântu Gheorghe, Antal Arpad :

"A doua soluţie, a spus el, şi cred că asta ar fi, pînă la urmă, ideală pentru România, având în vedere regiunile istorice şi identitatea regională a cetăţenilor din această ţară, să fie un Parlament sau Camera Reprezentanţilor, cu 300 de membri la Bucureşti, precum şi parlamente regionale în regiunile istorice ale României”.

Declaraţia lui Arpad conţine contrapropunerea cea mai radicală la varianta Guvernului, iar dificultatea situaţiei stă în faptul că UDMR face parte din Guvern. E adevărat că politicianul din Sf Gheorghe nu a exprimat punctul de vedere oficial al formaţiunii, dar el a dat o indicaţie cu privire la modul în care gîndesc cu adevărat ungurii din Transilvania şi mai ales aceia care locuiesc în zone compacte.

S-a insinuat în aceste zile că PDL ar putea atrage UDMR de partea monocameralismului, dacă ar promite o lege electorală favorabilă. Dar ungurii preveniţi ştiu prea bine că monocameralismul le-ar diminua mult posibilităţile de exprimare politică.

Liberalii se opun la rîndul lor reformei iniţiate de preşedinte, dar din motive diferite. În realitate, PNL nu are o gîndire limpede despre raporturile dintre Centru şi Provincii, nu a exprimat niciodată idei clare cu privire la regionalizare sau autonomie administrativă, dar se teme că preşedintele îşi va spori excesiv puterea personală în cadrul unui sistem cu o singură cameră şi cu majorităţi discreţionare.

PSD – care ar avea prin originea sa politică înclinaţii către un sistem centralist şi către uniformizare socială – se opune la rîndul său din motive similare. Alianţa din toamnă dintre liberali şi social-democraţi a fost pusă de altfel sub semnul luptei pentru apărarea pluralismului politic.

Subiectul are însă ramificaţii foarte numeroase şi este suficient să arătăm că opţiunea pentru mono sau bicameralism ar atrage după sine şi o anumită opţiune pentru tipul de descentralizare care va fi adoptat.

Aşadar, dacă înfiinţarea unei Comisii parlamentare părea promisiunea unei abordări consensuale, anunţul Guvernului a deschis din nou războiul pe toate fronturile. Dar ceea ce îngrijorează în primă instanţă este incapacitatea partidelor de a atarge publicul larg în această dezbatere, care este percepută din afară ca o simplă intrigă între partide.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu